FORESTRY CRIMES PREVENTION INVESTIGATION, Lecture notes of Environmental Law

Download FORESTRY CRIMES PREVENTION INVESTIGATION and more Lecture notes Environmental Law in PDF only on Docsity! 1 R O M  N I A MINISTERUL AFACERILOR INTERNE ACADEMIA DE POLIŢIE ,,Alexandru Ioan Cuza” Domeniul: Școala doctorală O.P.S.N. TEZĂ DE DOCTORAT MANAGEMENTUL PREVENIRII ȘI COMABATERII INFRACȚIUNILOR LA REGIMUL SILVIC Conducator de doctorat: Prof. univ. dr. Adrian Iacob Doctorand, Mincan Ștefan Alin Teză elaborată în vederea obținerii titlului de DOCTOR în “Ordine Publică și Siguranță Națională” BUCUREŞTI 2017 2 CUPRINS INTRODUCERE ..................................................................................................................... 5 CAPITOLUL I: DEZVOLTAREA DURABILĂ – PRINCIPIU STRATEGIC AL EVOLUȚIEI SILVICULTURII ROMÂNEȘTI .................................................................... 9 1.1. Dezvoltarea durabilă – concept și scurt istoric ………………………………………..9 1.2. Strategii și reglementări juridice privind dezvoltarea durabilă a silviculturii românești …………………………………………………………………………………………… 20 1.3. Cooperarea internațională în scopul dezvoltării durabile și protejării patrimoniului silvic …………………………………………………………………………………….. 28 1.4. Dimensiunile fondului forestier în România ………………………………………... 35 1.4.1. Funcțiile și impactul pădurilor asupra dezvoltării durabile sustenabile a României …………………………………………………………………………………………… 35 1.4.2. Prejudiciile cauzate de pierderea funcțiilor pădurii ................................................ 49 CAPITOLUL II: INFRACȚIUNILE LA REGIMUL SILVIC ........................................ 54 2.1. Aspecte de drept comparat …………………………………………………………... 54 2.1.1. Reglementarea regimului juridic în Franța ……………………………………. 55 2.1.2. Regimul juridic al protecției silvice în Germania ……………………………… 61 2.1.3. Protecția regimului silvic în Italia ……………………………………………... 64 2.1.4. Reglementarea regimului juridic în Republica Moldova ……………………… 67 2.2. Caracteristici generale ale infracțiunilor la regimul silvic …………………………… 71 2.2.1 Cadrul legal al răspunderii penale pentru infracțiunile silvice ………………… 77 2.2.2. Categorii de infracțiuni silvice ……………………………………………….. 78 2.2.2.1. Infracțiunile privind tăierea și scoaterea din rădăcini, fără drept, a vegetației forestiere ………………………………………………………………………… 78 2.2.2.2. Furtul din patrimonial silvic ………………………………………… 92 2.2.2.3. Pășunatul în păduri sau în suprafețele de păduri ……………………. 102 2.2.2.4. Reducerea suprafeței fondului forestier national …………………… 105 5 Introducere În lucrarea „Pădurile şi destinul nostru naţional" renumitul biolog Emil Pop evidenţia cu subtilitate importanţa pădurii, arătând că „Pădurea este un capital de bogăţie şi frumuseţe care traversează mileniile alături de om şi poate abate înspre bine destinul omenirii" 1 . Conservarea şi dezvoltarea fondului forestier au devenit necesitate, având în vedere rolul şi funcţiile pădurii, atât ca bogăţie naturală greu regenerabilă cât şi ca mijloc de menţinere a echilibrului ecologic sau ca mediu de viaţă al genofondului şi ecofondului forestier. Este arhicunoscut faptul că vegetaţia forestieră, prin particularităţile sale, influenţează favorabil viaţa omului, în special condiţiile de climă, starea atmosferei, combaterea eroziunii solului, asigurarea unui regim hidrologic normal, dezvoltarea faunei şi florei în zonele acoperite. Nu în ultimul rând, produsele pădurii contribuie la asigurarea nevoilor specifice, personale şi de grup, ale generaţiilor prezente şi viitoare. Deşi convins de însemnătatea pădurii, omul a nesocotit în nenumărate rânduri patrimoniul silvic, acţionând abuziv asupra fondului forestier, prin tăieri ilegale de arbori, furturi de material lemnos, distrugeri de vegetaţie forestieră, defrişări masive, exploatări neraţionale etc. Analiza dinamicii infractionalitătii silvice din ultimele două decenii demonstrează atitudinea iresponsabilă cu care au fost trataţi deseori factorii de mediu. Exploatările extensive ale pădurilor, inclusiv pe pantele abrupte, au fost însoţite de efecte distructive de lungă durată: alunecări de teren, eroziunea solului, apariţia săraturilor, porţiuni supraumede etc, creându-se astfel adevărate dezechilibre ecologice. 1 Emil Pop Pădurile şi destinul nostru naţional, 1943 6 Deteriorările produse de om asupra naturii, mai ales în ultimul timp, au declanşat alarma asupra pericolului în care se află mediul înconjurător şi au canalizat eforturile omenirii în direcţia menţinerii echilibrului natural, în care pădurea joacă un rol deosebit. În acest context, prezintă un larg interes cunoaşterea şi înţelegerea importanţei fondului forestier şi a direcţiilor pe care le urmează ocrotirea şi apărarea lui. Analiza rolului deosebit al fondului forestier precum şi a pericolelor la care este expus evidenţiază că activitatea privind dezvoltarea, gestionarea, conservarea şi protejarea pădurii este o problemă ce excede interesului naţional. Forumurile internaţionale, cu preocupări în domeniul mediului, au avertizat în repetate rânduri asupra pericolelor care pândesc omenirea, între care se regăsesc creşterea poluării, deşertificarea, reducerea stratului de ozon etc, adâncite şi ca urmare a stării actuale a pădurilor. Soluţiile pentru depăşirea situaţiei fac obiectul unor îndelungi activităţi de studiu şi cercetare, implică eforturi şi cheltuieli materiale uriaşe, nasc controverse şi afectează interese dintre cele mai diferite. Una din căile obligatorii de urmat în acest sens vizează crearea instrumentelor juridice adecvate care să încurajeze dezvoltarea fondului forestier, să permită exploatarea pădurilor în condiţii de maximă eficienţă, să asigure protecţia mediului şi menţinerea echilibrului ecologic şi să sancţioneze încălcarea legii. Perfecţionarea sistemului legislativ din România, conform noilor realităţi şi cerinţe din viaţa economică, socială şi politică, precum şi tendinţa de a alinia legislaţia naţională la principiile şi normele de drept internaţional, aplicabile în Uniunea Europeană, au inclus şi legislaţia din domeniul silvic. Ca urmare, cadrul juridic cu specific silvic este chemat să ocrotească şi să apere patrimoniul silvic românesc, să asigure respectarea regimului silvic în întreaga activitate de administrare, gospodărire şi exploatare a masei lemnoase, 7 să apere interesele publice şi private şi să creeze garanţia unei gestionări durabile a fondului forestier în totalitatea sa. Cade în sarcina organelor abilitate de lege să acţioneze pentru tragerea la răspundere a celor vinovaţi de săvârşirea de infracţiuni şi contravenţii în domeniul silvic, să ia măsuri pentru recuperarea prejudiciilor cauzate, să stabilească şi să pună în aplicare măsuri preventive şi de combatere eficiente. Acţiunea acestora nu se pot realiza fără o serioasă documentare cu privire la prevederile legale în materie silvică, procedurile specifice de urmat cu ocazia constatării de infracţiuni şi contravenţii, regulile de tactică ce se impun a fi respectate şi problemele ce urmează a fi urmărite în fiecare caz în parte. Ceea ce caracterizează legislaţia silvică din România este cuprinderea acesteia într-un număr foarte mare de acte normative, cu numeroase completări şi modificări, neuniformă şi imperfectă. De aici, serioase dificultăţi în activitatea de aplicare a ei. În teoria şi practica judiciară din domeniu s-au înregistrat frecvente controverse în interpretarea anumitor dispoziţii legale, iar soluţiile pronunţate au fost în consecinţă, cu efect nu tocmai pozitiv în realizarea drepturilor justiţiabililor şi aprecierea calităţii actului de justiţie. Încercările de a clarifica imperfecţiunile şi a elimina disfuncţionalităţile din activitatea de aplicare a legislaţiei silvice, este adevărat, nu multe la număr, reprezintă în primul rând o atitudine firească a oricărui lucrător în domeniu, condus de ideile de adevăr şi dreptate şi mânat de dorinţa aplicării corecte a legii, iar apoi un act de responsabilitate civică, de grijă faţă de tot ce înseamnă patrimoniu silvic, de grijă faţă de soarta generaţiilor prezente şi viitoare şi, nu în ultimul rând, de grijă faţă de însuşi sensul vieţii pe Pământ. Lucrarea de faţă se înscrie în preocupările de mai sus şi poate oferi celor interesaţi un real sprijin profesional. Însăşi raţiunea elaborării ei a constat în dorinţa de a oferi, într-un mod unitar, concentrat, informaţiile necesare organelor competente în realizarea prevenirii şi combaterii criminalităţii din domeniul 10 Capitolul I DEZVOLTAREA DURABILĂ - PRINCIPIU STRATEGIC AL EVOLUŢIEI SILVICULTURII ROMÂNEŞTI 1.1 Dezvoltarea durabilă - concept şi scurt istoric Ceea ce a caracterizat, atât conceptual cât şi comportamental, ultimele două secole, a fost încercarea omului de a domina natura, de a exploata şi folosi în interes propriu toate bogăţiile naturale, indiferent de localizarea, întinderea sau specificul acestora. Efectul acestei atitudini umane a fost accentuarea continuă şi progresivă a conflictului dintre procesele ciclice naturale ale ecosferei şi cele liniare ale tehnologiilor create şi susţinute de civilizaţia umană. S-a ajuns astfel la ceea ce se numeşte, într-o accepţiune generală, criza ecologică, ale cărei cauze se datorează, în primul rând, dezvoltării civilizaţiei industriale de la mijlocului secolului al-XIX-lea, care a produs modificări profunde şi accentuate mediului înconjurător 2 . În aceste condiţii, resursele naturale au fost solicitate din ce în ce mai mult, s-au schimbat sistemele de cultură şi s-au extins suprafeţele cultivate, s-au făcut despăduriri masive pentru obţinerea de masă lemnoasă şi de noi terenuri pentru agricultură, s-a intensificat utilizarea păşunilor, s-a dezvoltat mult exploatarea subsolului. În acelaşi timp, civilizaţia industrială a făcut posibilă şi necesară o creştere demografică rapidă, a însemnat o puternică dezvoltare a 2 D. Marinescu, Tratat de dreptul mediului, Editura AII Beck, 2003, p. 3; 11 procesului de urbanizare, a creat mari aglomerări umane pe spaţii tot mai restrânse, situându-1 pe om în condiţii de viată cu totul noi 3 . Deşi, ca urmare a progresului tehnic, omul a dobândit capacitatea de a transforma natura, mult timp nu şi-a pus problema de a proceda raţional, de a asigura în permanenţă un echilibru între satisfacerea nevoilor materiale în continuă creştere şi protecţia tuturor factorilor mediului înconjurător. Ruperea de către om a echilibrelor naturale este o caracteristică a celei de- a doua jumătate a secolului al-XX-lea, deşi fenomene izolate au apărut cu mult înainte. Este semnificativă în acest sens remarca potrivit căreia :"în secolul al- XX-lea, creşterea economică a ţării (referire la SUA- n.a.) s-a datorat parţial unei exploatări nemiloase a pădurilor, în urma căreia munţi întregi au rămas golaşi iar solul a fost puternic erodat" 4 . Relaţia dezvoltare-mediu este o relaţie între prezent şi viitor. Dezvoltarea urmăreşte satisfacerea nevoilor generaţiilor prezente, pe când protecţia mediului este o investiţie pentru generaţiile viitoare 5 . Considerăm important de conștientizat faptul că „dacă nu vrem să dispărem, să continuăm să existăm și să ne dezvoltăm, trebuie să reanalizăm noțiunile de univers, ființă umană, progres și dezvoltare” 6 . Cum spunea și profesorul V. S. Bădescu, „acțiunea de protecție a mediului se poate realiza pe deplin prin asocierea măsurilor de ordin juridic și administrativ, cu cele de ordin educațional. Fără o educație în acest sens, deși schimbarea mentalității oamenilor nu este ușoară, orice acțiune de ocrotire a mediului este supusă eșecului”. 7 3 D. Marinescu, Tratat de dreptul mediului, Editura AII Beck, 2003, p 3; 4 B. Commoner, Cercul care se închide, Editura Politică, Bucureşti, 1980, p. 123; 4 D. Marinescu, Tratat de dreptul mediului, Editura AII Beck, 2003, p 7; 6 E. Laszlo, Revoluția conștiinței, Ed. Elena Francis Publishing, București, citat în C. Popescu, Despre viață și economie, Ed. ASE, București, 2012, pg. 45; 7 V.S. Bădescu, Dreptul mediului – Sisteme de management de mediu, Ed. C.H. Beck, București, 2011, pag. 1; 12 Practic, trebuie să conștientizăm că „problemele importante cu care ne confruntăm nu pot fi rezolvate rămânând la același nivel al gîndirii ca atunci când le-am creat.” 8 La nivel mondial a existat întotdeauna o preocupare pentru calitatea şi protecţia mediului înconjurător, fiind pusă în discuţie în anul 1972, la prima Conferinţă Mondială a Naţiunilor Unite pe această temă, Conferinţa de la Stocholm. „Declaraţia asupra mediului înconjurător" 9 , principalul document adoptat la forum, cuprinde principiile privind drepturile şi obligaţiile statelor în acest domeniu precum şi căile şi mijloacele de dezvoltare a cooperării internaţionale. In acelaşi timp Declaraţia subliniază legătura organică dintre protecţia mediului şi progresul economic şi social al popoarelor, în condiţiile eliminării efectelor negative ale subdezvoltării 10 . În cadrul Conferinţei de la Stocholm a fost dezbătută pentru prima dată în mod serios și la cel mai înalt nivel problema deteriorării mediului înconjurător prin activitățile membrilor societății, aspect care ne determină să ne gândim la însuşi viitorul omenirii. Ordinea de zi a Conferinţei a cuprins, printre altele, planificarea şi gestionarea aşezărilor umane în vederea asigurării calităţii mediului înconjurător, determinarea poluanţilor de importanţă internaţională, dezvoltarea şi mediul, aspecte educative, sociale şi culturale ale problemelor de mediu, incidenţele internaţionale şi, nu în ultimul rând, gestionarea resurselor naturale ale mediului. Forumul a recomandat în acest sens şi elaborarea unor programe de conservare a pădurilor lumii şi de protecţie a mediului înconjurător. Ca urmare, numeroase ţări au întocmit programe naţionale de conservare şi dezvoltare a 8 Albert Einstein citat de C. Popescu, Despre viață și economie, Ed. ASE, București, 2012, pag. 343; 9 Declaraţia de la Stocholm a fost publicată în volumul Noua ordine economică internaţională, Ed. Politică, Bucureşti, 1983,p. 181; 10 D. Marinescu, Tratat de dreptul mediului, Editura AII Beck, 2003, p 11; 15 coborî standardele de viaţă. Acest lucru înseamnă de fapt “un consum raportat la potenţialul ecologic al mediului” 17 . În abordarea problematicii dezvoltării durabile se întâlneşte şi termenul deosebit de controversat de „creştere durabilă şi neinflaţionistă", care reflectă conflictul intern dintre angajamentul faţă de protecţia mediului pe de o parte şi dezvoltarea economică pe de altă parte. Există opinii avizate care susţin că producţia şi consumul de bunuri ar deveni durabile în momentul în care s-ar realiza o reducere de cel puţin 10 ori a consumului de materii prime. Economia care ar îndeplini aceste condiţii a fost denumită „dematerializată". Până la acest stadiu există şi altele intermediare care reflectă gradele de „decuplare" a economiilor naţionale de la consumul de materii prime 18 . În finalul Raportului Brundtland, Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare susţinea necesitatea organizării unei conferinţe mondiale asupra dezvoltării durabile. Astfel s-a organizat „Summit-ul Pământului", în 1992 la Rio de Janeiro, unde au fost prezenți membri reprezentați din mai mult de 170 state. Întânirea s-a încheiat cu adoptarea convenţii referitoare la schimbările climatice 19 , diversitatea biologică 20 şi stoparea defrişărilor masive. Declaraţia de principii, numită şi „Carta Pământului", principalul document adoptat de Conferinţa de la Rio de Janeiro cuprinde, în conţinutul său, enumerate, 27 de principii după care omenirea trebuie să se conducă în relaţiile interumane, precum şi în relaţiile dintre om şi natură 21 . Documentul cuprinde drepturile şi obligaţiile fundamentale ale statelor şi cetăţenilor în domeniul mediului, iar dezvoltarea durabilă ocupă un rol important. Pentru realizarea obiectivelor generale pe care le presupune dezvoltarea durabilă şi asigurarea dreptului la un mediu sănătos, în principiul 27 al Declaraţiei se recomandă: „Statele şi popoarele trebuie să coopereze cu bună- 17 PNDR, Analiza socio-economică în perspectiva dezvoltării rurale 2014-2020, Draft, iulie 2013; 18 Programe ale Uniunii Europene pentru România, Piaţa internă – libera circulaţie a mărfurilor; 19 Reducerea emisiilor de metan şi dioxid de carbon; 20 Conservarea speciilor; 21 http://eur-lex.europa.eu/; 16 credinţă şi într-un spirit de solidaritate pentru aplicarea principiilor consacrare în prezenta Declaraţie şi la dezvoltarea dreptului internaţional în domeniul dezvoltării durabile" 22 . La Conferinţa de la Rio s-a stabilit de asemenea un plan de susţinere a dezvoltării durabile intitulat „Agenda 21" 23 . Documentul, în conţinutul căruia se regăsesc 115 programe, prevede măsurile referitoare la apărarea mediului ambiant şi a dezvoltării economice ca şi crearea comisiei speciale cu sarcina de a urmări evoluţia vieţii de pe Terra . Astfel, s-a reluat elaborarea unui amplu program privind combaterea sărăciei precum şi alte stări legate de existenţa vieţii, cum sunt : sănătatea, migrarea populaţiei, resursele de apă dulce, prezenţa substanţelor otrăvitoare şi a deşeurilor, lupta împotriva despăduririlor, creşterea ponderii serviciilor ecologice ale pădurilor etc. Nu în ultimul rând, Conferinţa a adoptat „Raportul pentru principiile forestiere" 24 , cu 15 principii, pentru protecţia şi folosirea mai durabilă a resurselor forestiere. Principiul al doilea evidenţiază, printre altele, că „Resursele forestiere şi zonele împădurite trebuie administrate susţinut pentru a face faţă nevoilor sociale, economice, ecologice, culturale şi spirituale ale generaţiilor prezente şi viitoare". Conferinţa a lansat astfel un important manifest, către toate popoarele lumii, pentru conservarea pădurilor de pe Terra, în vederea asigurării continuităţii lor. Acest manifest a fost adresat cu scopul de a lămuri populaţia globului asupra rolului pădurilor şi a funcţiilor lor, hotărâtoare pentru existenţa vieţii pe planeta noastră. În anul 2002 a avut loc la Iohanesburg cea de-a treia conferinţă mondială a O.N.U. asupra mediului care a fost dedicată dezvoltării durabile.„Declaraţia de 22 Carta Pamantului 23 „Agenda 21" reprezintă un program de acţiune ce va fi aplicat de guverne, agenţii de dezvoltare, organizaţii ale Naţiunilor Unite şi grupuri sectoriale independente, în fiecare sector unde activitatea economică a omului afectează mediul înconjurător. 24 http://eur-lex.europa.eu/; 17 la Iohanesburg", cel mai important document adoptat, cuprinde „angajamentul statelor semnatare de a promova şi consolida principiile de bază ale dezvoltării durabile - dezvoltarea socială şi protecţia mediului - la nivel local, naţional, regional şi global” 25 . În Declaraţie se recunoaşte că eradicarea sărăciei, schimbarea paternurilor de consum şi de producţie, protecţia şi managementul resurselor naturale pentru asigurarea dezvoltării economice şi sociale constituie obiective deosebit de importante, cerinţe esenţiale ale dezvoltării durabile, fapt pentru care statele semnatare se angajează în lupta împotriva tuturor factorilor care împiedică această dezvoltare. Se reafirmă sprijinul ce trebuie acordat ţărilor mai puţin dezvoltate. La nivel European, Conferința de la Stocholm a avut un impact pozitiv, dat fiind faptul că după acest eveniment s-a decis aplicarea princiilor care stau la baza dezvoltării durabile, fiind aplicat primul Program de Acțiune de Mediu. „Conform acestui program dezvoltarea economică, prosperitatea şi protecţia mediului erau considerate interdependente. Pentru prima dată se sublinia necesitatea unei evaluări amănunţite a impactului pe care îl au unele politici asupra mediului, urmărindu-se, în principal, evitarea oricărei activităţi dăunătoare acestuia.” 26 Au urmat apoi alte programe în care s-a pus pe primul plan popularizarea principiilor dezvoltării durabile. În prezent se află în curs de derulare cel de-al şaptelea Program general de Acţiune de Mediu al UE, până în 2020, sub denumirea „O viață bună, în limitele planetei noastre” 27 . 28 Conform acestui program, strategia de dezvoltare durabilă a Uniunii Europene este structurată în jurul a patru dimensiuni: 25 Declaraţia de la Iohanesburg, Punctul 5; 26 Strategia Măgirești, diponibilă pe site-ul http://magiresti.ro/wp-content/uploads/2015/01/Strategia-Magiresti- PDF.pdf; 27 http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32013D1386 28 Comitetul Regiunilor, Document de lucru al Comisiei pentru mediu, schimbări climatice, și energie, Bruxelles, 2013, pag. 2; 20 în la fel de mult, iar programele sectoriale urmăresc obiective contradictorii cu principiile dezvoltării durabile, generând un impact negativ asupra capacității structurii și susținerea capitalului natural. 33 Pentru România, ca stat membru al Uniunii Europene, este deosebit de important să fie implicată în punerea în aplicare a celor patru obiective medii spre medii spre majore pe termen lung ale cadrului politicii energetice a Uniunii: pentru a spori securitatea aprovizionării cu energie și a infrastructurilor critice, pentru a crește competitivitatea în sectorul energetic, pentru a reduce impactul asupra mediului și pentru a realiza integrarea pieței energetice regionale. Principalele orientări strategice ale politicii energetice românești, care trebuie să se concentreze în principal pe realizarea conformității cu obiectivele și politicile convenite 34 al Uniunii Europene, sunt securitatea energetică 35 , dezvoltarea durabilă 36 şi competitivitate 37 . 33 Strategia Națională de Dezvoltare Durabilă a României 2013-2020-2030, pag.36; 34 Strategia Națională de Dezvoltare Durabilă a României 2013-2020-2030, pag. 41-42; 35 -menținerea suveranității naționale asupra resurselor energetice primare și alegerilor naționale din sectorul energetic; - pentru a spori fiabilitatea aprovizionării cu energie și pentru a menține un grad acceptabil de dependență de importuri prin diversificarea surselor externe, resursele de energie națională, rute naționale și regionale de transport a energiei și a rețelelor; -să promoveze cooperarea regională pentru protecția infrastructurii energetice critice; 36 - îmbunătățirea eficienței energetice de-a lungul întregului lanțul de resurse-producție-distribuție de transport- consum optim prin organizarea proceselor de producție și de distribuție, precum și reducerea consumului total de energie primară în raport cu valoarea produselor și a serviciilor pentru a crește cota de energie produsă din surse regenerabile OM în consumul total și în generarea de energie; - de a utiliza resurse primare în mod rațional și în mod eficient și de a reduce în mod progresiv ponderea acestora în consumul final; - de a promova producția de energie electrică și termică în plante foarte eficiente de co-generare; -pentru a sprijini cercetarea, dezvoltarea și inovarea în sectorul energetic cu un accent pe îmbunătățirea energie și mediu eficienţă; -pentru a atenua impactul negativ din sectorul energetic asupra mediului și a se ghida după angajamentele privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și emisiile de poluanți atmosferici; 37 - dezvoltarea și îmbunătățirea în continuare a piețele competitive de serviciile de energie electrică, gaze naturale, petrol, uraniu, cărbune, și din sectorul energetic; - promovarea resurselor regenerabile prin utilizarea certificatelor verzi, în contextul integrării regionale; - dezvoltarea piaței certificatelor albe pentru utilizarea eficientă a energiei; - pentru a spori participarea la sistemul de comercializare a emisiilor UE pentru gaze cu efect de seră; - liberalizarea tranzitului de energie și asigurarea accesului neîntrerupt și nediscriminatoriu al actorilor de pe piață de transport și a rețelelor de distribuție în contextul interconexiunile internaționale; - dezvoltarea infrastructurii sectorului energetic; - continuarea procesului de restructurare și privatizare în sectoarele energiei electrice, termice și a gazelor naturale; 21 Și la nivelul țării noastre a fost înființat un organism 38 care conduce econsultările și dialogurile între reprezentații societății civile și cei ai autorităților publice cu privire la politicile, programele şi planurile de acţiuni actuale şi de perspectivă pentru implementarea obiectivelor dezvoltării durabile în sectoarele economice şi sociale la nivel naţional şi local. 1.2 Strategii şi reglementări juridice privind dezvoltarea durabilă a silviculturii româneşti După anul 1990 silvicultura din România a intrat pe un drum nou, alături de silvicultura din celelalte ţări europene, în acţiunea de punere în practică a principiilor şi orientărilor de conservare, protejare şi gestionare durabilă a pădurilor, adoptate la conferinţele ministeriale de protecţie a pădurilor din Europa (Strasbourg 1990, Helsinki 1993, Paris 1997, Lisabona 1998), Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare de la Rio de Janeiro (1992) etc. În anul 1995 a fost elaborată „Strategia naţională de dezvoltare durabilă a Silviculturii în România " .După trei ani de aplicare, în domeniul silvic au apărut noi reglementări emise atât la nivel internaţional 39 , cât şi pe plan naţional 40 . În aceste condiţii, în anul 1999 a fost reactualizată, la nivelul Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, „Strategia dezvoltării durabile a silviculturii din România în perioada 2000-2020 " . Obiectivul fundamental al strategiei îl constituie protejarea şi gestionarea durabilă a pădurilor din România. - continuarea restructurărilor minelor de cărbune brun și utilizare, în scopul de a crește profitabilitatea și de a îmbunătăți accesul la piețele de capital pentru a crea un schimb de energie regională și pentru a asigura continuarea implicării România în consolidarea piețelor energetice la nivel european. 38 Consiliul Naţional pentru Mediu şi Dezvoltare Durabilă, constituit prin Legea nr. 158/1999; 39 Rezoluţia celui de al-XI-lea Congres Forestier Mondial desfăşurat în Turcia, 1998; 40 Codul silvic - 1996, Proiectul F.A.O. de asistenţă tehnică privind aplicarea strategiei de dezvoltare a silviculturii din România; etc.; 22 Acest obiectiv presupune ca mijloacele specifice prin care urmează a se realiza să fie reactualizate periodic, prin corelarea lor cu dezvoltarea social economică a ţării din fiecare etapă. S-a considerat că direcţiile prioritare 41 ce trebuie avute în vedere se referă la următoarele aspecte : a) pentru protejarea fondului forestier naţional trebuie acţionat în sensul dezvoltării structurilor instituţionale, perfecţionării în continuare a legislaţiei silvice, formării conştiinţei forestiere a populaţiei; b) pentru gestionarea durabilă a pădurilor vor fi avute în vedere ca direcţii : stabilirea criteriilor şi indicatorilor specifici pentru realizarea gestionării durabile care se pot aplica pădurilor româneşti cu cele mai bune rezultate; creşterea suprafeţei ocupate de păduri, în special prin împădurirea terenurilor afectate de fenomene dăunătoare (eroziune, alunecări, etc); conservarea diversităţii naturale a pădurilor; asigurarea sănătăţii şi polifuncţionalităţii pădurii; accesibilizarea întregului fond forestier naţional; dezvoltarea cercetării ştiinţifice etc. În vederea realizării practice a acestor obiective fundamentale au fost alese 19 obiective strategice principale, fiecare dintre acestea cuprinzând anumite măsuri şi acţiuni concrete. La finele anului 2001, când autoritatea centrală care răspunde de silvicultură a fost încadrată în Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, a fost elaborată o altă variantă a strategiei naţionale, mai sintetică, intitulată „Strategia dezvoltării silviculturii, în conceptul gestionării durabile a pădurilor din România " , pentru perioada 2001-2010. Această ultimă strategie cuprindea un număr de 31 de obiective principale şi 60 de acţiuni. 42 41 Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului,Strategia dezvoltării durabile a silviculturii din România în perioada 2000-2020; 42 Printre obiectivele strategice se numără: adoptarea structurilor de administrare silvică şi a celor privind controlul respectării regimului silvic în condiţiile diversificării formelor de proprietate asupra terenurilor forestiere; instituţionalizarea conceptului de dezvoltare durabilă a pădurilor şi asigurarea, prin amenajament, a cadrului necesar acesteia; asigurarea integrităţii fondului forestier precum şi extinderea suprafeţei terenurilor cu 25 Astfel, conform Hotărârii Guvernului nr. 1185/2014 46 , Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale are ca obiectiv, printre altele, gestionarea eficientă şi durabilă a pădurilor iar ca atribuţii, fundamentarea şi elaborarea de strategii şi politici specifice în domeniile sale de activitate, implicit în domeniul silvic, elaborarea de studii, analize, planuri şi fundamentarea de programe de amenajare a teritoriului şi de dezvoltare a zonelor rurale, montane, împădurite şi a celor cu risc de eroziunea solului, iniţiază şi elaborează proiecte de acte normative în domeniile sale de activitate, elaborarea normelor tehnice şi metodologice de reglementare activităţilor specifice etc. Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 229/2009 47 privind reorganizarea Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, această instituţie are ca obiect de activitate aplicarea strategiei naţionale în domeniul silviculturii precum şi acţiunea continuă pentru apărarea, conservarea şi dezvoltarea durabilă a fondului forestier proprietate publică a statului, pe care îl administrează. Regulamentul de organizare şi funcţionare a Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva 48 , reglementat în Anexa 1 a actului de constituire, stabileşte, ca scop al instituţiei, gospodărirea durabilă şi unitară, în conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice şi ale normelor de regim silvic, a fondului forestier proprietate publică a statului, în vederea creşterii contribuţiei pădurilor la îmbunătăţirea condiţiilor de mediu şi la asigurarea economiei naţionale cu lemn, cu alte produse ale pădurii şi cu servicii specific silvice. Între atribuţiile Regiei se numără asigurarea integrităţii fondului forestier proprietate publică a statului precum şi a fondurilor aparţinând altor deţinători pe care le au în administrare şi gospodărirea durabilă a pădurilor din cuprinsul acestora. 46 Hotărârea de Guvern 1185/2014 a modificatHotărârea nr. 385/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale; A intrat în vigoare de la 15.01.2015; 47 Hotărârea Guvernului nr. 229/2009 modifică Hotărârea de Guvern 1105/25.09.2003; 48 http://www.rosilva.ro/; 26 Prin Hotărârea Guvernului nr. 743/2015 49 pentru organizarea și funcționarea Gărzilor Forestiere sunt stipulate şi atribuţii pe linia gestionării durabile a pădurilor. Astfel, pe linie de silvicultură, acestea asigură implementarea strategiei de dezvoltare a silviculturii, potrivit competenţei teritoriale. Ca o caracteristică a legislaţiei româneşti din domeniul silvic este faptul că gestionarea durabilă a pădurilor reprezintă scopul măsurilor reglementate juridic. Aşadar, prin normele juridice din conţinutul unor acte normative au fost create drepturi şi obligaţii în sarcina diferiţilor subiecţi de drept în scopul asigurării gestionării durabile a pădurilor. In alte situaţii au fost create instituţii publice având ca atribuţii asigurarea gospodăririi durabile a ecosistemelor forestiere. Alteori, respectarea reglementărilor referitoare la gospodărirea durabilă a pădurilor este condiţia exercitării unor prerogative de către anumite instituţii publice. Nu în ultimul rând, legea reglementează şi măsuri stimulative pentru proprietarii de păduri private, în scopul gospodăririi durabile a acestora. Astfel, Legea nr. 46/2008 Codul silvic 50 definește instituţia regimului silvic ca fiind un sistem unitar de norme cu caracter tehnic, silvic, economic şi juridic referitoare la amenajarea, paza, protecţia contra dăunătorilor, exploatarea şi regenerarea pădurilor, în vederea gestionării durabile a ecosistemelor forestiere. Prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 51 au fost aprobate Normele metodologice pentru acordarea, utilizarea şi controlul sumelor destinate proprietarilor de păduri pentru gestionarea durabilă a acestora. 49 Hotărârea de Guvern nr. 743/20015 privind organizarea și funcționarea Gărzilor forestiere a modificat Hotărârea de Guvern nr. 333/2005 privind reorganizarea direcţiilor teritoriale de regim silvic şi de vânătoare în inspectoratele teritoriale de regim silvic şi de vânătoare; 50 Actualizat în 2016, art. 42; 51 Hotărârea nr. 861/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale şi pentru aprobarea Procedurii de realizare a serviciilor silvice şi de efectuare a controalelor de fond este în vigoare de la data de 18.08.2009; 27 În baza dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 997/1999 52 , personalul silvic angajat în cadrul cantoanelor, districtelor silvice şi al ocoalelor silvice constituite pentru gospodărirea pădurilor proprietate publică aparţinând unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi a celor proprietate privată şi administratorii acestora, au obligaţia să cunoască şi să aplice, în activitatea pe care o desfăşoară, prevederile legislaţiei, normelor şi instrucţiunilor referitoare la gestionarea durabilă a pădurilor. Având ca bază prevederile legislative la care s-a făcut referire mai sus, activităţile concrete iniţiate şi desfăşurate de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva s-au circumscris şi se circumscriu gestionării durabile a pădurilor. În acest sens, programul de regenerare a pădurilor în fondul forestier naţional, aferent anului 2016 53 , a prevăzut executarea lucrărilor de regenerare a pădurilor pe suprafaţa totală de 14 570 ha, din care regenerări naturale pe 8640 ha şi împăduriri pe 5 930 ha. În campania de împăduriri din acest an a fost parcursă cu lucrări de regenerare a pădurilor suprafaţa de 10 351 ha, adică 71% din programul anual: 6 590 ha au fost parcurse cu lucrări de regenerare pe cale naturală, iar 3 761 ha au fost parcurse cu lucrări de împăduriri. În legătură cu lucrările de regenerare pe cale naturală, menționăm faptul că suprafețele cele mai mari se regăsesc în fondul forestier din zonele montane și deluroase. Autoritățile centrale, la începutul campaniei, pe baza informațiilor primite de la autoritățile silvice superioare și cele inferioare, au analizat situația la nivel national și au decis care sunt zonele care necesită lucrări de regenerare cu prioritate, după cum urmează: 52 pentru aprobarea Regulamentului privind constituirea, organizarea şi funcţionarea structurilor silvice proprii, necesare pentru gospodărirea pădurilor proprietate publică aparţinând unităţilor administrativ-teritoriale şi a celor proprietate privată; 53 Proiect de OM – Variantă consolidată februarie 2016; 30 Astfel, în deceniul 1990-2000 au dispărut anual de pe Terra în medie 9,4 milioane hectare de pădure 55 . Imenselor suprafeţe de păduri care se degradează şi se defrişează anual în regiunile tropicale, prin „exploatări de tip comercial" şi transformarea lor în terenuri pentru agricultura „itinerantă" li se adaugă, în măsură îngrijorătoare, incendierile de păduri şi tăierile abuzive din regiunile boreale precum şi exploatările de păduri din vecinătatea deșerturilor, cele mai active fiind cele din regiunea africană Sahel. În afară de aceasta, furtuni extrem de violente au provocat masive doborâtori de vânt în păduri şi în afara acestora. În schimb, în scopul conservării resurselor forestiere proprii, cea mai mare parte a ţărilor dezvoltate economic au efectuat importuri masive de lemn brut din ţările subdezvoltate, profitând de slaba lor organizare, de starea lor de sărăcie precum şi de lipsa unei conştiinţe forestiere. Analiza profundă a stării pădurilor din unele regiuni ale lumii, efectuată mai ales în ultimele decenii ale secolului al-XX-lea, a impus o mai mare solidaritate internaţională pentru conservarea şi dezvoltarea acestora. În consecinţă, au fost lansate numeroase semnale de alarmă, susţinute de forurile internaţionale, sub egida O.N.U., pentru a se depăşi acest impas. Demersurile au condus la organizarea unor importante conferinţe regionale, continentale sau mondiale, în urma cărora au rezultat multiple concluzii şi orientări materializate prin rezoluţii şi programe privind acţiunile de gospodărire, în perspectivă, a pădurilor pe Terra 56 . Grija şi, implicit, preocupările pentru soarta pădurilor sunt mult mai vechi, astfel că în lume au avut loc peste 20 de conferinţe şi congrese internaţionale în legătură cu pădurea şi mediul. Aspectul evidenţiază, cu siguranţă, faptul că pădurea se află în atenţia organismelor internaţionale de profil. 55 Raport FAO 2000; 56 G. Popescu, N. Pătrășcoiu, Pădurea și Omul, Ed. Nord Carta, Suceava, 2004, pg. 549; 31 Dintre forumurile internaţionale consacrate pădurii şi mediului menţionăm: Conferinţa de la Paris din anul 1901, care reprezintă prima conferinţă mondială pentru silvicultură, Conferinţa de la Roma din anul 1922, primul Congres Forestier Mondial din perioada 19.04-05.05.1926 de la Roma, Congresul de la Budapesta din 10-14.09.1936. Trebuie menţionată de asemenea Conferinţa internaţională de la Quebec din octombrie 1945, în cadrul căreia s-a înfiinţat prestigiosul FAO 57 din nevoia acută pentru obţinerea unei game tot mai diversificate de informaţii certe despre starea şi evoluţia pădurilor şi a resurselor forestiere naţionale şi mondiale. Astfel de informaţii permit factorilor decizionali să orienteze, cu mai mult realism, politicile şi programele forestiere la scară naţională şi mondială, spre a înregistra, pe lângă altele, progrese considerabile în dezvoltarea durabilă a pădurilor, în vederea conlucrării şi a consensurilor internaţionale în probleme vitale cum sunt : despădurirea, deşertificarea, globalizarea, producţia de lemn şi alte bunuri şi servicii ale pădurii, gestionarea durabilă a pădurilor etc. În cei peste 60 ani FAO a coordonat, la fiecare aproximativ 10 ani, câte o evaluare a resurselor forestiere la scară mondială. De-a lungul acestui interval de timp metodologia de lucru s-a perfecţionat, indicatorii au devenit mai reprezentativi, mai diversificaţi, precizia informaţiilor tot mai sporită, rezultatele din ce în ce mai solicitate şi utilizate de factorii de decizie la nivel naţional şi internaţional. De asemenea, FAO a realizat un ansamblu de protocoale şi de norme de armonizare, a decis ca toate informaţiile naţionale să fie clasate conform unui ansamblu comun de termeni şi definiţii şi a întocmit şi un proiect regional de valorificare complexă a terenurilor forestiere din ţări africane, asiatice şi din America Latină. 57 For al O.N.U. pentru Alimentaţie şi Agricultură; 32 Au urmat: Congresul Forestier Mondial de la Seattle din 29.08.1960 sub egida O.N.U., Conferinţa de la Nairobi 58 , Conferinţa de la Berna 59 , Congresul Forestier Mondial din Mexic (1985), Conferinţa de la Paris (1986), Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare de la Rio de Janeiro (1992), Conferinţa de la Helsinki - 1993, Conferinţa ministerială de la Lisabona - 1998. Între forumurile internaţionale privind pădurea şi mediul reţine atenţia Conferinţa de la Kyoto din 11.12.1997 asupra schimbărilor climatice, în cadrul căreia s-a încheiat Protocolul de la Kyoto, prin care s-au stabilit, pentru ţările dezvoltate, cote de reduceri de emisiuni de gaze precum şi instrumentele de realizare a acestor obiective, protocol ratificat şi de ţara noastră 60 . Protocolul are ca obiect respectarea angajamentelor de limitare cantitativă şi reducere cu 5,2% a emisiei de gaze cu efect de seră faţă de nivelul anului 1989, în perioada obligatorie 2008-2012. Potrivit Protocolului, fiecare parte va trebui să aplice şi/sau să elaboreze practici şi măsuri, în concordanţă cu circumstanţele sale naţionale, pentru protecţia şi sporirea mijloacelor de absorbţie a rezervoarelor de acumulare a gazelor cu efect de seră care nu sunt reglementate de Protocolul de la Montreal, luând în considerare angajamentele rezultate din acorduri de mediu internaţionale relevante, promovarea practicilor de gospodărire durabilă a pădurilor, împădurirea şi reîmpădurirea. Ţinând cont că unul dintre obiectivele strategice ale silviculturii româneşti îl reprezintă împădurirea terenurilor degradate, în anul 2001 Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, împreună cu Regia Naţională a Pădurilor au început discuţii cu Fondul Prototip de Carbon a Băncii Mondiale în vederea cooperării într-un proiect de împădurire pentru fixarea carbonului. Ca urmare, Regia Naţională a Pădurilor împreună cu Institutul de Cercetări şi Amenajări 58 1971, pe tema deşertificării; 59 1979, la care România a aderat prin Legea nr. 13/1993 privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatului; 60 România a ratificat Protocolul de la Kyoto la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice şi 1-a adoptat la 11.12.1997 prin Legea nr. 3/02.02.2001; 35 Noul protocol a fixat ca obiectiv limitarea creşterii temperaturii medii globale sub 2 0 C, precum și crearea unui fond special pentru cele mai vulnerabile ţări în valoare de 30 de miliarde de dolari pentru perioada 2010-2012, care urma să crească la 100 de miliarde de dolari până în anul 2020, pentru a le ajuta să se adapteze la schimbările climatice. Nu s-a specificat de unde urmau să provină aceşti bani sau care urmau să fie măsurile finanţate pentru reducerea emisiilor de GES şi nici un termen limită pentru încheierea unui acord obligatoriu în anul 2010. Următoarea conferinţă a Părţilor la Convenţia-cadru a avut loc la Cancun în decembrie 2010. Având în vedere rezultatul sub așteptări obținut la Conferința de la Copenhaga, scopurile summit-ului de la Cancun au fost mult mai modeste. Și această reuniune la nivel înalt a fost caracterizată de divergențele existente între țările bogate și cele sărace cu privire la nivelul reducerii emisiilor și al finanțării. Deoarece absența unui acord la finalul acestor negocieri ar fi afectat capacitatea ONU de a rezolva, pe plan internațional, problemele secolului XXI, liderii celor aproximativ 200 de state participante la conferință au depus eforturi pentru a aplana aceste divergențe. După două săptămâni de negocieri privind cooperarea pe termen lung în domeniul schimbărilor climatice, în perspectiva perioadei post-2012, participanții au adoptat o serie de decizii tehnice, consemnate în ”Acordul de la Cancun” 64 . Acordul a reprezenat un compromis, menit să lase deschise negocierile în vederea semnării unui acord legal obligatoriu privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în cadrul viitorului summit, programat să se desfașoare sfârșitul anului 2011, în Africa de Sud. Principalele prevederi ale textelor acordului se referă la aspecte privind lupta împotriva schimbărilor climatice, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și, de asemenea, acordarea de sprijin 64 http://unfccc.int/2860.ph 36 financiar pentru combaterea schimbărilor climatice și adaptarea la efectele acestora. Următoarea conferință ONU pe tema încălzirii globale s-a desfășurat la Durban (Africa de Sud), în luna decembrie 2011.Principalul document în baza cărora s-au derulat negocierile a fost în continuare Protocolul de la Kyoto, semnat în anul 1997 și intrat în vigoare în anul 2005. Un nou acord internațional, care să îmbunătățească Protocolul de la Kyoto, urma să fie negociat și semnat in anul 2015. Conferința de la Doha (Qatar), în 2012, a stabilit o a doua perioadă de angajament a Protocolului de la Kyoto (2013-2020). Alte conferințe s-au desfășurat la Varşovia, Polonia în anul 2013 şi la Lima, Peru în anul 2014. Conferința internațională asupra schimbărilor climaterice (COP21) La Conferința Internațională asupra schimbărilor climaterice de la Paris din decembrie 2015, 195 de țări au adoptat primul tratat asupra încălzirii globale cu valoare legală universală.Acest tratat schițează planul de acțiune global ce are ca scop evitarea schimbărilor climaterice periculoase prin instituirea unei limite de 2°C grade a încălzirii globale.Tratatul va intra in vigoare in anul 2020. Tratatul de la Paris face astfel legătura între politicile de astăzi și atingerea unor schimbări controlate ale climatului până la șfârșitul secolului. Conform Tratatului de la Paris, guvernele lumii au decis următoarele: · Obiectivul pe termen lung este de a menține creșterea temperaturii medii global sub 2°C și peste nivelul pre-industrial; · Obiectivul pe termen mediu este de a limita creșterea temperaturii medii globale la 1.5°C , deoarece asta ar reduce la maximum impactul încălzirii globale și riscurile asociate cu acest fenomen; · Obiectivul pe termen scurt al tratatului este de reduce emisiile globale de CO2 cât mai repede posibil, admițând în același timp că acest obiectiv va fi mai greu de atins de țările în curs de dezvoltare; 37 · Obiectivul imediat este de a reduce rapid emisiile de CO2 în concordanță cu descoperirile științifice actuale. În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 276 din 20 aprilie 2017 a fost publicată Legea nr. 57/2017 pentru ratificarea Acordului de la Paris, încheiat la Paris la 12 decembrie 2015 şi semnat de România la New York la 22 aprilie 2016. S-a ratificat astfel Acordul de la Paris, încheiat la Paris la 12 decembrie 2015 şi semnat de România la New York la 22 aprilie 2016. În ceea ce priveşte dezvoltarea durabilă a silviculturii din România un rol important 1-a avut implementarea celor două programe SAP ARD - componenta „Silvicultură" şi Proiectul de Dezvoltare Forestieră din România „FORESTRY" 2003, ambele finanţate de Banca Mondială. Proiectul de Dezvoltare Forestieră în România „Forestry" 2003, finanţat de Banca Mondială, a fost iniţiat încă din anul 2000 şi a intrat în vigoare în februarie 2003, fondurile alocate cifrându-se la 25 milioane de dolari. Proiectul s-a născut ca urmare a deciziei Băncii Mondiale de a acorda sprijin financiar pentru economia forestieră românească, confruntată cu dificultăţile tranziţiei şi cele ale retrocedării pădurilor etatizate în anul 1948. În felul acesta a fost pus în funcţiune cel mai mare proiect, după anul 1990, pentru fondul forestier naţional cu finanţare internaţională. Proiectul a abordat câteva probleme majore ale sectorului forestier, inclusiv opţiuni strategice de rezolvare a acestora, cum sunt : restituirea pădurilor, schimbarea rolului Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, accesul la resursele forestiere, politica privind preţul lemnului, productivitatea, competitivitatea sectorului privat de prelucrare, coordonarea între sectoarele de cultură şi de industrializare, etc. Componentele proiectului, corelate cu obiectivele strategice, au asistat Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale în dezvoltarea sistemelor care să asigure o gospodărire durabilă a pădurilor private, reducerea 40 naturală în cazul unor elemente ca vântul sau zăpada. Practic, toate acestea sunt metode naturale de control. La nivel social, copacii sunt importanţi pentru oameni datorită aspectului estetic care oferă peisaje relexante. Astfel, ei reprezintă o resursă valoroasă pentru recreaţie. Atât la nivel european, cât și mondial sunt multe instituții și organisme care se ocupă de protejarea mediului înconjurător și, în special, al pădurilor, dat fiind rolul extrem de important pe care acestea îl joacă în viața oamenilor și nu numai. Cu toate acestea, analizând literatura de specialitate, concluzionăm că o definiție universal acceptată pentru termenul de ”pădure” nu există. Totuși, pentru colectarea de statistici forestiere internaționale, ”sunt considerate păduri terenurile cu o suprafață mai mare de 0,5 hectare pe care suprafața acoperită de copaci depășește 10 % și pe care copacii pot atinge o înălțime minimă de 5 metri la maturitate” 67 .Aceeași definiție este folosită și de către Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) şi de Comisia Economică pentru Europa a Naţiunilor Unite (UNECE). 68 La nivelul Uniunii Europene se găsește aproximativ 5% din totalul pădurilor de pe suprafața pământului și, în mod surprinzător și contrar cu ceea ce se întâmplă în lume, în această zonă întâlnim tendința de creștere a fondului forestier. Din punct de vedere bio-geografic putem afirma că întâlnim mai multe tipuri de păduri. Unele dintre acestea, mai mici, aparțin unor familii, însă în această analiză luăm în considerare și pădurile naționale, precum și cele deține de diverse companii. 69 Practic, la nivelul Uniunii Europene situația fondului forestier la sfârșitul anului 2014 se prezintă astfel: 67 Definiția a fost preluată de pe site-ul http://www.europarl.europa.eu, 68 Informația a fost preluată de pe site-ul http://www.unece.org/timber/fra/definit.htm; 69 Informația a fost preluată de pe site-ul http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained; 41 Tabelul 1: Fondul forestier European în anul 2014 2000 2005 2010 2011 2012 2013 2014 EU – 28 411764 447502 427611 433657 433173 434326 425351 Belgia 4510 4950 4827 5128 6663 - - Bulgaria 4784 5862 5668 6205 5973 5804 5570 Cehia 14441 15510 16736 15381 15061 15331 15476 Danemarca 2952 2962 2669 2583 2669 3180 3180 Germania 53710 56946 54418 56142 52338 53207 54356 Estonia 8910 5500 7200 7110 7290 7665 8460 Irlanda 2673 2648 2618 2635 2580 2760 2831 Grecia 2245 1523 1048 1196 - - - Spania 14321 15531 16089 15428 14657 15758 15911 Franţa 65865 52499 55041 51495 51671 51671 Croaţia 3669 4018 4477 5258 5714 5436 5003 Italia 9329 8691 7844 7744 7744 - - Cipru 21 10 9 8 11 9 9 Letonia 14304 12843 12534 12833 12530 12242 125979 Lituania 5500 6045 7097 7004 6921 7053 7351 Luxembourg 260 249 275 261 - - - Ungaria 5902 5940 5740 6232 5946 6027 5671 Malta 0 0 0 0 0 0 0 Olanda 1039 1110 1081 982 8063 1108 1337 Austria 13276 16471 17831 18696 18021 17390 17089 Polonia 26025 31945 35467 37180 38015 38939 40565 Portugalia 10831 10746 9648 10961 10711 10642 - România 13148 14501 13112 14359 16088 15195 15068 Slovenia 2253 2733 2946 3388 3341 3415 5090 Slovacia 6163 9302 9599 9213 8063 9168 - 42 Finlanda 54542 52250 50952 50767 52310 56992 57033 Suedia 63300 98200 72200 71900 69499 69600 70100 Regatul Unit al Marii Britanii 7791 8519 9718 10020 10120 10821 11164 Sursa: Eurostat 70 Așa cum rezultă din graficul de mai sus, în cele mai multe țări din cadrul Uniunii Europene se vede o ușoară creștere a fondului forestier. Cu toate acestea, la o analiză atentă a informațiilor prezentate concluzionăm că la nivel european, per ansamblu, s-a înregistrat o scădere față de anul 2013. Acest lucru poate fi explicat prin lipsa datelor furnizate de anumite țări sau chiar de lipsa progresului în acest domeniu al unor state membre. Pădurile se numără printre ecosistemele terestre cu biodiversitatea cea mai mare. În cazul pădurilor sănătoase, cu o mare biodiversitate, această complexitate permite organismelor şi populaţiilor să se adapteze la condiţiile de mediu în schimbare şi să menţină stabilitatea ecosistemului 71 . Pădurile cresc încet: copacii se regenerează în câţiva ani, cresc în câteva zeci de ani, iar utilizarea finală a arboreturilor tinere este uneori dificil de estimat la momentul plantării. Pădurile deservesc funcţii sociale, economice şi ecologice multiple şi interdependente, adesea simultane şi pe acelaşi teritoriu. Salvgardarea acestei multifuncţionalităţi necesită o abordare echilibrată a gestionării, pe baza unor informaţii adecvate din domeniul forestier, 72 după cum rezultă și din graficul următor: 70 Site-ul Eurostat a fost consultat ultima dată în 25.06.2016; 71 SEC(2009)387, secţiunea 10.2 „Forests” (Păduri); 72 Informația a fost preluată de pe site-ul http://eur-lex.europa.eu/legal-content; 45 Marea Britanie 2901 3164 2881 3144 33.3 66.7 Sursa: Eurostat 75 În cele mai multe dintre statele membre pădurile propritate privată ocupau, la sfârșitul anului 2010, o suprafață mai mare decât cele proprietate publică. În oricare dintre cele două situații, considerăm a fi important faptul că acest lucru a generat invariabil o creștere a ofertei locurilor de muncă în domeniul forestier. Raportul EFSOS (European Forest Sector Outlook Study) 76 a indicat că, în domeniul locurilor de muncă din sectorul forestier, sunt importante îmbunătăţirea atractivităţii, oportunităţile de formare şi standardele de siguranţă. Statistic, situația locurilor de muncă la nivelul European se prezintă astfel: Tabelul nr. 3: Situația locurilor de muncă în domeniul forestier în perioada 2005-2012 Locuri de muncă (unităţi anuale de muncă) Zona de pădure disponibilă pentru aprovizionare cu lemn (unităţi anuale de muncă / 1000 ha) Productivitatea aparentă a muncii 1000 m 3 tăiaţi / unităţi anuale de muncă 1000 Euro valoare adăugată / unităţi anuale de muncă 2005 2012 2005 2012 2005 2012 2005 2012 Belgia - - - - - - - - Bulgaria 13.3 14.5 5.2 5.0 0.4 0.4 6.3 13.6 Cehia 27.4 22.98 10.9 9.8 0.6 0.7 18.1 35.3 Danemarca - - - - - - - - Germania 47.4 38.8 4.5 3.7 1.2 1.4 36.6 76.8 Estonia - - - - - - - - Irlanda - - - - - - - 75 Site-ul a fost vizitat ultima dată la 25.06.2016; 76 Raportul poate fi găsit pe site-ul http://www.unece.org/timber/efsos/; 46 Grecia 4.7 9.0 1.4 2.5 0.3 - 11.4 7.0 Spania - - - - - - - - Franţa 30.8 29.3 2.1 1.9 1.7 1.8 96.4 91.8 Croaţia - - - - - - - - Italia - - - - - - - - Cipru 0.1 0.1 2.9 0.1 0.1 0.1 13.1 13.8 Letonia - - - - - - - - Lituania - - - - - - - - Luxembourg - - - - - - - - Ungaria 8.7 9.1 5.2 5.3 0.7 0.7 15.2 - Malta - - - - - - - - Olanda 1.6 - 5.3 - 0.7 - 29.5 - Austria 19.0 22.6 5.7 6.8 0.9 0.8 46.0 54.1 Polonia 36.8 47.7 4.4 5.6 0.9 0.8 30.2 24.4 Portugalia 12.0 10.8 6.7 5.9 0.9 1.0 55.3 72.8 România - 60.3 - 11.6 - - - 9.1 Slovenia 6.0 5.3 5.1 4.5 0.5 0.6 18.8 43.1 Slovacia 13.4 8.9 7.7 5.0 0.7 0.9 19.4 36.0 Finlanda 20.0 25.0 1.0 1.3 2.6 2.0 121.1 110.4 Suedia - 42.7 - 2.1 - - - 93.6 Regatul Unit al Marii Britanii 12.0 15.0 5.1 6.2 0.7 0.7 24.6 29.6 Sursa: Eurostat 77 77 Site-ul a fost vizitat ultima dată la 25.06.2016; 47 Se poate vedea din datele prezentate mai sus o creștere semnificativă a locurilor de muncă în domeniul forestier la nivel European, unele țări membre înregistrând creșteri mai mari de 10% în doar 5 ani. Dintre acestea amintim Polonia, România, Suedia. Aşadar, rolul pădurii în eradicarea sărăciei în ţările în curs de dezvoltare este vizibil 78 , în raport făcându-se referire atât la resursele regenerabile ale pădurilor (hrană, lemn, fibre, acoperiş şi altele), precum şi la pădurile de stat, care aduc venituri la bugetul naţional. Pe lângă importanța economică, pădurile se evidențiază și prin faptul că sunt un element de bază al peisajului european. Numeroase zone montane din Europa nu ar putea fi locuite dacă nu ar exista păduri care să protejeze drumurile, căile ferate, zonele cultivate şi aşezările omeneşti de alunecările de teren, torentele de noroi, căderile de pietre şi avalanşe. Aceste păduri cu rol protector trebuie gestionate cu deosebită atenţie pentru a se putea menţine o acoperire vegetală stabilă şi permanentă. În Austria, 19% din suprafaţa împădurită totală a fost desemnată pădure de protecţie prin Legea pădurilor din 1975. Legislaţia forestieră franceză face distincţia dintre mai multe tipuri de păduri de protecţie: "forêts de montagne, forêt alluviale, forêt périurbaine ou littorale" . Pădurile gestionate în scopuri recreative (inclusiv activităţi recreaţionale puţin promovate cum ar fi vânătoarea, recreerea, valoarea peisagistică, culesul fructelor de pădure şi al ciupercilor) cresc valoarea proprietăţilor învecinate, încurajează turismul, contribuie la sănătate şi bunăstare şi fac parte din patrimoniul cultural european. 79 78 UNFF (2011), Report on UNFF9.F/CN.18/2011/20; 79 Informațiile au fost preluate de pe site-ul http://eur-lex.europa.eu/legal-content; 50 În mai 2015 s-a stabilit că suprafața certificată a pădurilor la nivel mondial a fost de 439 milioane hectare, reprezentând aproximativ 10,9% din totalul pădurilor lumii. Creșterea numărului de păduri certificate este anevoioasă și acesta poate fi timp pentru diversificare și noi abordări pentru certificare, inclusiv oportunități de a îmbunătăți monitorizarea acestora. C. Funcția de protecție 83 Pădurea poate livra funcția de protecție așteptată de la ea numai în cazul în care este fie în starea sa naturală sau în condiții ecologice naturale bune sau, atunci când este folosită într-un mod sustenabil. În astfel de condiții, sănătatea și vitalitatea sunt foarte importante. Vitalitatea este cea care permite pădurilor să crească cu suficientă forță și vigoare într-un mod care va contracara forțele fizice care afectează solurile prin eroziunea apei. Protecția resurselor de apă Prin frunzele lor și scoarța de copac colțuros, copacii și pădurile reduc viteza de dispersie a apei și favorizează infiltrarea lentă, dar totală a apei de ploaie; în special în zonele uscate, copacii au capacitatea de a opri alte precipitații, care apoi pot fi colectate și stocate pentru utilizare, lucru de asemenea important. Protecția solului Coronamenul pădurii încetinește vântul, în timp ce rădăcinile dețin solul; adăugate la funcția de tamponare a debitului de apă, aceste caracteristici protejează împotriva vântului și a eroziunii, circulația terenurilor și a căderilor de pietre și, în zonele cu climă rece, riscul de avalanșe. 83 A. Gottle, E.-H. Sene, Forest functions related to protection and environmental conservation, FAO, Forestry Department, pag. 1-2; 51 Influența asupra climei locale și reducerea impactului emisiilor de gaze Prin controlul vitezei vântului și a debitelor de aer, pădurea influențează circulația aerului la nivel local și pot păstra astfel de suspensii solide și elemente gazoase; se poate filtra maselor de aer și să rețină contaminanți. Experții au identificat un efect protector al pădurii bine definit privind așezările umane învecinate și a culturilor, în special. Această capacitate este utilă în protejarea zonelor locuite, zonele industriale și în silvicultură, în general. Conservarea habitatului natural și a diversității biologice Pădurea oferă un habitat pentru flora și fauna și, în funcție de sănătatea sa, vitalitatea și în cele din urmă modul în care este gestionat sau protejat, asigură propria perpetuare prin funcționarea proceselor ecologice forestiere. În Europa, aproape jumătate din ferigile și plantele cu flori cresc în pădure. Din cauza dimensiunii sale și a diversității structurale, mai multe specii de animale se găsesc în pădure decât în oricare alt alt ecosistem. Protejarea dimensiunii culturale a pădurilor În timp ce comunitățile urbane, în special în țările industrializate, se străduiesc să fie mai aproape de natură, în același timp, evoluția economiilor locale și globale forestiere pot pune în pericol alte funcții de protecție a pădurilor naturale din lume în curs de dezvoltare, care și-au menținut în continuare funcțiile culturale și religioase. D. Funcția de recreație 84 În afară de funcțiile de protecție fizice și biologice directe, pădurile, în general, au câștigat funcții recreative din ce în ce mai importante în ultimele 84 A. Gottle, E.-H. Sene, Forest functions related to protection and environmental conservation, FAO, Forestry Department, pag. 2; 52 cinci decenii. În imediata apropiere a orașelor, au înflorit stațiuni turistice și resort-uri, beneficiind de mediul forestier; în zonele împădurite din țările dezvoltate și în curs de dezvoltare, reședințe secundare urmăresc să aducă oamenii înapoi mai aproape de păduri. Pentru mulți utilizatori de agrement, pădurea este percepută în principal ca natura virgină. Potrivit sondajelor de opinie, este în continuare cea mai populară metaforă pentru natura în sine. Aceasta oferă vizitatorilor liniște, relaxare și un climat sănătos pentru recuperare - pentru mulți este un "balsam pentru suflet". Cu toate acestea, în ultimii ani, a existat o schimbare: de la relaxare pură la activitate. Pădurile atrag acum alergători, cicliști montani, bicicliști, etc.; drumețiille dar și mersul pe jos sunt în continuare principalele activități. Deci, pentru a păstra pacea între diferitele facțiuni, multe locuri au bine semnalizate traseele pentru ciclism, ciclism montan etc. Spectrul de agrement este rotunjit de zone de joacă și grătar, poteci pentru jogging și aventuri sau doar plimbări. 1.4.2. Prejudiciile cauzate de pierderea funcţiilor pădurii Tema pierderii biodiversității a făcut obiectul unei literaturi științifice și economice vaste și în creștere. Specii sunt estimate a fi pe cale de dispariție la rate de 100 până la 1000 de ori mai rapid decât în perioade geologice. La nivel global, biodiversitatea terestră se estimează că va scădea cu încă 10% până în 2050. Ca și în biodiversitate, planeta a cunoscut, de asemenea, pierderi majore în serviciile derivate din ecosisteme. Pe parcursul ultimului secol, de exemplu, planeta a pierdut 50% din zonele umede, 40% din pădurile sale și 35% din mangrovele sale. Aproximativ 60% din serviciile ecosistemice la nivel mondial au fost degradate în doar 50 de ani. Deși există o literatură mare și în creștere pe valorile asociate serviciilor pe care ecosistemele asigură, cu atât mai puțin a fost făcut în analiza cauzalitatea în cealaltă direcție - adică în evaluarea legăturilor 55 Total Europe 34,060 33,544 33,640 34,801 34,409 34,591 Armenia 0 0 0 0 0 0 Belarus 1,256 1,256 1,256 1,256 1,256 1,256 Georgia 47 47 47 47 47 47 Kyrgyzstan 3 3 3 3 3 3 Rusia 24,125 25,000 25,500 26,525 28,000 29,000 Ucraina 992 992 992 1,279 1,279 1,279 Total CIS 26,424 27,299 27,799 29,111 30,586 31,586 Canada 11,230 11,230 11,230 10,069 10,069 10,069 Statele Unite ale Americii 34,999 35,084 35,225 37,451 37,500 37,450 Sursa: FAO Forțele motrice de degradare a ecosistemelor sunt numeroase și interconectate. Societatea umană se foloseşte de secole de serviciile furnizate de sistemele naturale, în parte, deoarece acestea nu sunt tranzacționate în mod formal. La fel cum piețele nu reușesc să semnaleze degradarea ecosistemelor, politicile economice furnizează în mod frecvent stimulente perverse pe care le încurajează. Absența unor drepturi de proprietare sigure şi bine definite, lipsa unor obiective de politică de mediu clare, aplicarea deficitară a reglementărilor existente, corupția, lipsa de voință politică și lipsa capacității instituționale sunt exemple de guvernare deficitară, care conduce, de asemenea, la degradarea ecosistemului. Despăduririle se petrec de secole, iar această activitate este strâns corelată cu creșterea populației. Astfel, se taie copacii pentru practic aceleași motive ca și sute de ani în urmă: creșterea terenurilor pentru agricultură și pășuni, precum și pentru a produce cherestea, pentru încălzire, construcții si alte materiale. Pentru agricultură și pășuni, arderea zonei este adesea folosită pentru a aplatiza solul, care emite o cantitate importantă de dioxid de carbon de fiecare dată. 56 Dezvoltarea industrială a fost adesea responsabilă de defrișări și a amenințat în unele cazuri căile de viață ale anumitor populații. Alte consecințe, cum ar fi sărăcirea solului sunt legate direct de tăierea pădurilor. Odată ce o pădure nu este acolo pentru a absorbi apa de ploaie, aceasta creează inundații și provoacă eroziunea solului. Cele mai multe dintre substanțele nutritive și elementele necesare pentru a menține viața sunt apoi spălate. La tropice, despăduririle pot duce la deșertificare, iar în cazul în care zona devine un deșert se pierde cea mai mare a vieții sale. Analizând această problemă din punct de vedere economic, agricultura, pășunatul și exploatarea forestieră sunt activități comune de astăzi, mai ales în lumea a treia. Extinderea acestor activități duce adesea la defrișări. De mai mult timp, băncile internaţionale oferă împrumuturi ţărilor neindustrializate în scopul de a încuraja dezvoltarea și prosperitatea. Din păcate, interesele mari au preluat controlul, iar modul în care au ales să-l ramburseze rapid creditul a fost prin exploatarea pădurilor, creând doar profit pe termen scurt. 87 Pe termen lung, exploatările exagerate duc la distrugerea pădurilor și sărăcirea oamenilor. Ei au pierdut o resursă foarte importantă și cu greu pot să spuncă că au câştigat ceva în ceea ce privește dezvoltarea. Ţări precum Etiopia au distrus 98% din pădurile lor pentru a satisface nevoile imediate. În mai puțin de 100 de ani, au plecat de la 40% din terenul acoperit de păduri la doar 1%. Cu toate acestea, nu s-au făcut îmbunătățiri considerabile în dezvoltare. Defrișarea devastatoare a fost făcută pentru a crea profituri pe termen scurt 88 . Trebuie, așadar, să conștienzăm necesitatea principiului de dezvoltare durabilă și să trăim o viață în care să cuprindem și să aplicăm și acest principiu. Importanța lui majoră constă în faptul că reprezintă baza managementului durabil al pădurilor, necesare pentru protejarea mediului înconjurător și asigurarea sănătății pădurilor. 87 Informaţiile au fost preluate de pe site-ul http://www.environmentforbeginners.com/; 88 Informaţiile au fost preluate de pe site-ul http://www.environmentforbeginners.com/; 57 CAPITOLUL II INFRACŢIUNI LA REGIMUL SILVIC 2.1 Aspecte de drept comparat În toate statele lumii a existat şi există, de secole, preocupare pentru apărarea şi protejarea pădurii prin norme juridice. Atitudinea este determinată de rolul şi importanţa pădurii în însăşi existenţa vieţii pe Pământ, de riscurile la care pădurea este supusă şi pericolele care o încearcă în mod continuu, de grija faţă de viitorul omenirii. ”În ceea ce privește reglementările Europene, EUTR (Regulamentul Uniunii Europene privind comerțul cu lemn) este principalul instrument pentru prevenirea si combaterea taierilor ilegale in lume inclusiv in spatiul Statelor Membe ale UE. WWF 89 susține dezvoltarea unui cadru legislativ, nu doar la nivel național, dar și la nivel regional și european, care va permite combaterea și prevenirea comerțului cu lemn recoltat ilegal, ținând cont de conservarea biodiversității dar și de bunăstarea și dezvoltarea durabilă a comunităților locale.” 90 În cele ce urmează, vom prezenta reglementările juridice de bază în domeniul silvic din câteva state. 89 World Wide Fund for Nature, este cea mai mare organizaţie internaţională independentă care derulează proiecte pentru conservarea naturii.; 90 http://www.wwf.ro; 60 conservare și restaurare a pădurilor, modalități de corectare a daunelor și, extrem de important din punctul nostru de vedere, măsuri de prevenție a riscurilor naturale. 105 Capitolul V conține prevederi legale cu privire la dezvoltarea și valorificarea bunurilor pădurii, plecând de la inventarierea fondului forestier național 106 la ”cercetarea aplicată pe pădure și lemnul, care contribuie la gestionarea durabilă a pădurilor și a pădurilor, consolidarea competitivității lanțului de producție, recoltarea, valorificarea produselor forestiere și lemn și satisfacerea cerințelor sociale” 107 , pentru a putea măsura resursele genetice ale pădurii și materiale rezultate din funcția de reproducere a acesteia 108 . În funcție de cele menționate, se reglementează probleme cu privire la norma de muncă, valorificarea produselor și stabilirea coordonatelor economice și financiare în domeniu. 109 În ultimele două capitole se face referire la dispozițiile penale în domeniu, fiind prevăzute procedura penală aplicabilă, sancțiunile 110 , respectiv dispozițiile speciale pentru suprafețele ce întră în administrarea Franței, însă, din punct de vedere geografic, depășesc limitele țării 111 . Ultimele două capitole ale acestei prime părți a Codului Forestier stabilesc, pe de o parte, bunurile (pădurile și materialul lemnos) asupra cărora se aplică dispozițiile prezentului Cod Forestier, făcându-se diferența dintre pădurile proprietatea statului și cele private; de asemenea, se reglementează Oficiul Național al Pădurilor, precum și probleme legate de finanțarea acțiunilor comune de protecție a fondului forestier. 112 105 Noul Cod Forestier, Partea I, Cartea I, Titlul IV art. L 141-1 – L 141-3; L 142-1 – L 142-4; L 143-1 – L 143- 2; L 144-1; 106 Noul Cod Forestier, Partea I, Cartea I, Titlul V art. L 151-1 – L151-3; 107 Noul Cod Forestier, Partea I, Cartea I, Titlul V art. L 152-1; 108 Noul Cod Forestier, Partea I, Cartea I, Titlul V art. L 153-1 – L 153-1-2; 109 Noul Cod Forestier, Partea I, Cartea I, Titlul V art. L 154-1 – L 154-3; L 155-1 – L 155-2; L 156-1; 110 Noul Cod Forestier, Partea I, Cartea I, Titlul VI; 111 Noul Cod Forestier, Partea I, Cartea I, Titlul VII; 112 Noul Cod Forestier, ParteaI, Cartea II; 61 Pe de altă parte, în ultimul capitol, unde se face referire la fondul forestier național francez care depășește granițele statului, sunt reglementate probleme legate de gestionarea acestor suprafețe, instituțiile implicate, problema defrișării lor, precum și dispozițiile penale aplicate. 113 Din punct de vedere al structurii, Partea II- a a Codului Forestier francez are aceeași formă ca și prima parte, conținând practic normele de aplicare pentru fiecare prevedere legală din Partea I. În ceea ce privește persoanele abilitate să investigheze infracțiunile silvice, pe lângă ofițerii de poliție judiciară și agenții, amintim: agenții serviciilor de stat care au ca obiect de activitatea protecția pădurilor, ofițerii de la Oficiul Național Forestier, poliția rurală și agenții de poliție municipală. 114 Aceste categorii de agenți pot investiga infracțiuni forestiere în toate pădurile, indiferent de tipul de proprietate. 115 Pe lână personalul menționat mai sus, au, de asemenea, dreptul în exercitarea funcției lor, să investigheze și să raporteze infracțiunile forestiere și de mediu funcționarii publici și ofițeri autorizați de o prevedere a Codului francez al mediului (code de l’environnement) pentru a depista infracțiuni legate de vânătoare, pescuit, protecția apei, medii acvatice, parcuri naționale sau arii naturale, precum și funcționarii autorizați prin lege să efectueze misiuni de supraveghere, inspecții sau controale administrative de poliție în pădure și păduri, fiind, de la depunerea jurământului, împuterniciți prin lege să investigheze și să detecteze infracțiuni. 116 De asemenea, în Codul Forestier francez este prevăzut faptul că și paznicii pădurilor proprietăți private au dreptul de a consemna în procese verbale comiterea de infracțiuni silvice pe proprietățile pe care le au în pază. 117 113 Noul Cod Forestier, ParteaI, Cartea III; 114 Partea I, Cartea I, Titlul VI, art. L 161-4; 115 Partea I, Cartea I, Titlul VI, art. L 161-7; 116 Partea I, Cartea I, Titlul VI, art. L 161-5; 117 Partea I, Cartea I, Titlul VI, art. L 161-6; 62 În urma constatării încălcării legislației forestiere în vigoare, organul abilitat încheie un proces verbal, care este trimis în termen de cinci zile lucrătoate procurorului, dacă fapta constituie infracțiune sau directorului regional al administratiei forestiere, dacă fapta constituie contravenție. Modul lor de transmitere este prezăvut la art. 27, respectiv 29 din Codul penal francez, în funcție de organul care a încheiat procesul verbal. 118 Împiedicarea sau obstrucționarea exercitarea funcțiilor agenților menționați la articolele L. 161-4 și L. 161-5 se pedepsește cu șase luni închisoare și cu amenda de 15.000 de euro. Pedeapsa principală pentru cei vinovați de această infracțiune atrage, de asemenea, pedeapsa suplimentară publicității sentinței, după cum este prevăzut în Codul Penal francez, diferit pentru persoane fizice și persoane juridice. 119 În privinţa regimului sancţionator, Codul forestier incriminează atât infracţiunile cât şi faptele contravenţionale. Practic, faptele grave (precum tăierile ilegale, incendierea pădurilor, transportul ilegal de material lemnos, comerțul ilegal cu material lemnos etc.) sunt pedepsite cu închisoare. Legislația franceză prevede contravenții pentru încălcarea normelor de protecție împotriva incendiilor forestiere, introducerea de vehicule sau animale în zonele naturale, afectarea lucrătilor de restaurare a zonei forestiere, aruncarea de gunoaie, deșeuri sau materiale pe suprafața fondului forestier etc, iar cunatumul amenzilor fixe și creșterea acestora este stabilită de un Ordin al Consiliului de Stat 120 . O diferență pe care considerăm necesar a o prezenta este cu privire la administrarea şi folosirea fondului forestier proprietate particulară, unde legislaţia franceză prevede că proprietarii trebuie să prezinte în termenul fixat de administraţia publică a pădurilor un plan simplu de gestiune în legătură cu 118 Partea I, Cartea I, Titlul VI, art. L 161-12; 119 Partea I, Cartea I, Titlul VI, art. L 163-1; 120 Partea I, Cartea I, Titlul VI, art. L 162-3; 65  devierea apelor destinate irigării unor parcele de pădure;  îndepărtarea sau distrugerea jgheaburilor, digurilor şi a altor amenajări pentru irigarea sau asanarea apelor de pe parcele de păduri;  sustragerea produselor forestiere;  îndepărtarea proptelelor pentru arbori;  păşunatul sau conducerea animalelor prin pădure; etc. 123 Legea menţionată incriminează ca infracţiuni şi unele fapte săvârşite de proprietarii de păduri pe terenurile proprii, sancţionate tot cu amendă: - schimbarea destinaţiei forestiere a terenurilor; - îndepărtarea copacilor de pe terenul forestier fără autorizaţie; - defrişarea terenurilor forestiere; - exploatarea zonelor cu copaci tineri; - acţiunile contrare deciziilor organelor forestiere; - netransmiterea în mod corect, integral sau în termen de date sau informaţii în scopuri statistice etc. Cercetările cu caracter penal sunt efectuate de către poliţie şi procuratură. Dacă se confirmă existenţa faptei penale cauza este înaintată instanţei de judecată care stabileşte vinovăţia autorului şi pedeapsa ce va fi aplicată. Competenţa de constatare a infracţiunilor aparţine organelor silvice de la nivelul landului dar şi organelor forestiere federale. Legislaţia forestieră germană încriminează drept contravenţii şi sancţionează în consecinţă, anumite fapte de un pericol social mai redus, cum ar fi: - aprinderea focului în alte zone decât cele special amenajate pentru aceasta; - nesupravegherea focului făcut în locuri amenajate; - utilizarea luminii unei flăcări neprotejate; - călăria în pădure în afara cărărilor sau drumurilor marcate şi permise pentru aceasta; 123 http://www.landesrecht-bw.de; 66 - circulaţia pe jos sau cu bicicleta în păduri în afara drumurilor autorizate; - deranjarea celorlalţi utilizatori ai pădurii prin sunete, ţipete, utilizarea iraţională a instrumentelor muzicale; - circulaţia cu autovehicule sau parcarea lor în locuri neautorizate; - organizarea de manifestări în pădure fără aprobare; - fumatul în pădure; - folosirea abuzivă sau murdărirea locurilor de agrement amenajate în pădure; - distrugerea sau deteriorarea muşuroaielor din pădure; - acţionarea în mod contrar ordonanţelor poliţiei sau organelor silvice; - hăituirea animalelor; - culegerea, distrugerea, scoaterea din rădăcini a plantelor ocrotite; - desfăşurarea de intervenţii care schimbă aspectul sau utilizarea suprafeţelor de teren etc. 124 În privinţa regimului juridic al proprietăţii, după unificarea celor două state germane, Guvernul Federal a trecut la restabilirea situaţiei proprietăţii existente la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, urmând să fie restituite foştilor proprietari suprafeţele de păduri pe care le-au avut în proprietate. 2.1.3 Protecţia regimului silvic în Italia Constituţia italiană, adoptată în anul 1948, cuprinde norme obligatorii destinate apărării fondului forestier şi prevede înfiinţarea Corpului forestier al 124 A. Blau, M. Hehn, H. Klett, Weinrecht, Jagdrecht, Firstrechtm Fischereirecht, BWV, Berlin, 2012, pag. 89; 67 Statului, instituţie care are menirea de a organiza întreaga activitate necesară exploatării şi îngrijirii fondului forestier din Italia. Codul forestier italian acordă o protecţie deosebită fondului forestier dar şi vegetaţiei forestiere din afara acestuia. În capitolul „Sancţiuni pentru persoanele care încalcă normele forestiere" sunt incriminate faptele care constituie infracţiuni, printre care: - comercializarea şi transportul fară autorizaţie legală a oricăror plante din pădure, ramuri, vârfuri, brazi de Crăciun etc; - păşunatul abuziv sau în locuri nepermise; - tăierea ilegală a copacilor etc. Codul penal italian încriminează şi alte fapte care constituie infracţiuni la regimul forestier: Dintre acestea: - incendierea care a produs vătămarea sau distrugerea unor suprafeţe de păduri 125 , iar ca o formă agravată a incendierii 126 este incriminată fapta de a incendia pădurile care se taie periodic; - în art. 500 este incriminată fapta de a răspândi boli la plantele şi animalele aparţinând economiei rurale şi forestiere. - articolul 636 incriminează fapta de introducere sau abandonare a animalelor în turmă pe proprietatea altora. Sub aspect procesual, dreptul de a constata infracţiuni îl au carabinierii iar în oraşele mari au fost înfiinţate secţii de judecată care au competenţă de primă instanţă în materia faptelor de mediu. Sancţiunile pronunţate de aceste instanţe sunt executate imediat, scopul unei astfel de proceduri fiind acela de a restabili cât mai repede situaţia anterioară şi de a se realiza caracterul educativ al sancţiunii penale aplicate. La nivelul Italiei se reglementează și la nivel regional problemele cu privire la menținerea sănătății mediului înconjurător. Astfel, de exemplu, la 125 Cod Penal, art. 423; 126 Cod Penal, art. 425; 70 2.1.4 Reglementarea regimului silvic în Republica Moldova Protecţia pădurilor este asigurată prin dispoziţii cuprinse în Constituţie, Codul silvic şi Codul penal. Constituţia adoptată la 29 iulie 1994 consfinţeşte proprietatea publică asupra apelor şi pădurilor folosite în interes public. În Constituţia Republicii Moldova 135 se subliniază ca ”fiecare om are dreptul la un mediu înconjurător neprimejdios ecologic pentru viată şi sănătate” 136 . Exploatarea excesivă din ultimele decenii a fondului forestier de pe teritoriul Republicii Moldova a dus la reducerea considerabilă a acestuia. Acest aspect a fost sesizat de autorităţi care au inclus in Codul penal un capitol special, "Infracţiuni ecologice". Conform Codului silvic al Republicii Modolova, fondul forestier este ”constituit din pădurile, terenurile destinate împăduririi, terenurile afectate gospodăririi silvice precum şi terenurile neproductive (mlaştini, stâncării, pante abrupte, alunecări de teren, soloneţuri etc 137 ) incluse în amenajamentele silvice sau in Cadastrul funciar ca păduri şi/sau plantaţii forestiere” 138 . Fondul forestier cuprinde ”toate pădurile, indiferent de tipul de proprietate şi forma de gospodărire” 139 . În raport de importanta economică şi ecologică a pădurilor, locul amplasării şi funcţiile îndeplinite, pădurile fondului forestier se divizează in grupe şi categorii funcţionale. Pădurile fac parte din grupa întâi funcţională, având in exclusivitate funcţii de protecţie a mediului înconjurător. 135 Constituția din 29 iulie 1994, republicată în Monitorul Oficial al R. Moldova nr.78/140 din 29.03.2016; 136 Constituția R. Moldova, art. 37 (a); 137 Codul Silvic, art. 4, alin. 1, lit. (c); 138 Codul Silvic, art. 2 (a); 139 Codul Silvic, art. 2 (b); 71 În legislația Republicii Modovei se face diferență între noţiunea de pădure și cea de fond forestier. Astfel, sunt considerate păduri, potrivit Codului silvic, ”terenurile acoperite cu vegetaţie forestieră cu o suprafaţă de minim 0,25 ha” 140 . Cu privire la vegetaţia forestieră, menționăm că fondul forestier cuprinde următoarele categorii de terenuri: - ”perdelele forestiere de protecţie amplasate pe terenurile cu destinaţie agricolă; - perdelele forestiere de protecţie şi plantaţiile de arbori şi arbuşti situate de-a lungul căilor de comunicaţii şi pe terenurile fondului acvatic; - grădinile botanice, dendrologice şi zoologice, spatiile verzi ale localităţilor urbane şi rurale” 141 . Pădurile folosite în interes public sunt în exclusivitate proprietate publică, statul având şi prerogativa administrării prin intermediul Guvernului, autorităţilor administraţiei publice locale, organelor silvice de stat şi altor organe împuternicite in acest scop. 142 Terenurile din fondul forestier pot fi date in folosinţa persoanelor fizice şi juridice, asociaţiilor obşteşti şi organizaţiilor religioase, în scopurile prevăzute in Codul silvic. Persoanelor juridice şi/sau fizice li se pot atribui terenuri din fondul forestier in folosinţă, in condiţii de arendă, folosinţă gratuită şi folosinţă de scurtă durată. 143 Proprietatea privată asupra terenurilor este admisă numai in situaţia plantării acestora, in condiţiile prevăzute de lege. Potrivit Codului silvic, reducerea şi fragmentarea suprafeţelor fondului forestier se interzice, cu următoarele excepţii: construirea unor drumuri publice naţionale, linii de transport de energie electrică de înaltă tensiune, conducte de 140 Codul Silvic, art. 3; 141 Codul Silvic, art. 5, alin. 1 lit. (a)-(c); 142 I. Teacă, A. Rusu, V. Bulat, Managementul proprietății publice, Chișinău, 2015, pag. 42; 143 Codul Silvic, art. 26 (1); 72 gaze sau petrol, aceasta fiind posibilă numai in baza unei hotărâri de Guvern adoptate in condiţiile legii. 144 Codul silvic al Republicii Moldova nu conţine infracţiuni ci doar contravenţii. În legislaţia Republicii Moldova contravenţia silvica este temei al răspunderii pentru fapta ilicita săvârşită în domeniu. Tipurile principale de contravenţii sunt reglementate de art. 84 al Codului silvic, în Codul cu privire la contravenţiile administrative, Codul penal şi Regulamentul cu privire la modul de recuperare a prejudiciului cauzat prin contravenţii silvice. În Codul penal, la capitolul IX, "Infracţiuni ecologice", sunt incriminate infracţiunile: tăierea ilegală a vegetaţiei forestiere 145 şi distrugerea sau deteriorarea masivelor forestiere 146 . Potrivit art. 231 din Codul penal, tăierea ilegală a arborilor si arbuştilor din fondul silvic sau din fondul ariilor naturale protejate de stat săvârşită de: „ a) de persoane responsabile de protecţia şi paza vegetaţiei forestiere; b) în proporţii ce depăşesc 500 de unităţi convenţionale, se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în toate cazurile cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.” 147 În art. 232 din Codul penal este incriminataă „distrugerea sau deteriorarea masivelor forestiere, care se pedepsește cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 144 Codul Silvic, art. 78; 145 Cod Penal, art. 231; 146 Cod Penal, art. 232; 147 Cod Penal, art. 231 lit. (a) și (b); 75 subiect activ nominalizați: proprietarul, deținãtorul sau orice altã persoanã care taie sau scoate din rãdãcini, fãrã drept, materialul lemnos. Controversa a fost generatã de întrebarea dacã proprietarul poate sau nu poate fi subiect activ al acestei infracțiuni. Legea nr. 120/2004 156 a generat numeroase controverse deoarece nominaliza ca subiecţi ai infracţiunii doar proprietarii sau deţinătorii de terenuri de pe care se taie sau se scot din rădăcini arbori, puieţi sau lăstari, excluzând alte persoane. De asemenea, au existat păreri contradictorii in literatura de specialitate si soluţii diferite pronunţate de instanţele de judecată în legătură cu subiectul activ al infracţiunii de furt de arbori, puieţi sau lăstari. Controversele au fost generate de faptul că proprietarul nu poate fi subiect activ al infracţiunii de furt, deoarece acesta nu poate să-si însuşească, fără drept, un bun al său. In cazul unei asemenea infracţiuni lipseşte scopul, respectiv însuşirea pe nedrept a bunului. În cazul celorlalte infracţiuni silvice, prin modul de formulare, subiectul activ nu creează dificultăţi de interpretare şi nici probleme pentru practica judiciară. Când subiectul activ al infracţiunilor de tăiere sau scoatere din rădăcini si de furt este personal silvic, cu atribuţiuni de constatare a infracţiunilor si contravenţiilor, maximul pedepselor prevăzute de lege se majorează cu jumătate. Infracţiunile silvice pot fi comise atât de către o singură persoană cât si in participaţie, sub toate formele acesteia 157 . În practica de urmărire penala sau de judecată au existat situaţii in care s-a invocat eroarea de fapt si s-a admis cauza de înlăturare a caracterului penal al faptei 158 . O astfel de situaţie ar putea să existe atunci când o persoana îl ajută pe 156 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic si administrarea fondului forestier national, publicată în Monitorul Oficial nr. 408 din 6 mai 2004; 157 instigare, complicitate, coautorat; 158 Cod penal, art. 30; 76 proprietar să taie arbori din propria pădure, fără să ştie că proprietarul a folosit ilegal un ciocan silvic de marcat. În cazul săvârşirii tuturor infracţiunilor silvice subiect pasiv principal este statul iar subiectul pasiv secundar este diferit, în funcţie de titularul dreptului de proprietate: Regia Naţionala a Pădurilor, când fapta s-a săvârşit in fondul forestier proprietate publică a statului, primăriile municipiilor, oraşelor, comunelor dacă fondul forestier prejudiciat este proprietatea acestora, o altă persoană juridică sau fizică dacă aceasta este proprietara pădurii ori a vegetaţiei forestiere prejudiciate. Elementul material. Elementul material al infracţiunilor silvice constă, de regulă, intr-o acţiune, diferită în funcţie de natura infracţiunii silvice: tăiere sau scoatere din rădăcini de arbori, puieţi sau lăstari, furtul de arbori, puieţi sau lăstari, păşunatul etc. Este posibil însă, ca unele infracţiuni silvice să fie săvârşite si prin inacţiune, cum ar fi, de exemplu, lăsarea liberă, fără supraveghere, a animalelor care distrug sau degradează arbori, puieţi sau lăstari în zone în care păşunatul este interzis, lăsarea fără supraveghere a unui foc aprins in pădure sau în apropierea ei, provocându-se astfel, incendierea unor suprafeţe întinse de păduri sau a jnepenişurilor. Unele dintre infracţiuni au conţinut alternativ, fiecare dintre acţiunile prevăzute de textul de lege putând realiza elementul material al laturii obiective a infracţiunii respective. Cu titlu de exemplu, infracţiunea prevăzută de art. 107 din Legea nr. 46/2008 se poate săvârşi atât prin tăiere, rupere,degradare, cât şi prin distrugere sau scoatere din rădăcini de arbori, puieţi sau lăstari. În cazul în care se săvârşesc mai multe tipuri de acţiuni, prevăzute de acelaşi articol de lege, ne găsim în prezența unei singure infracţiuni și nu a unui 77 concurs de infracţiuni 159 . De exemplu tăierea unor arbori si scoaterea din rădăcini a altora, în aceeaşi împrejurare, de către aceleaşi persoane. Urmarea imediată. Constă într-o atingere adusă fondului forestier naţional sau vegetaţiei forestiere din afara acestuia, într-o prejudiciere efectivă a acestora realizată prin modalităţi diferite : defrişare, tăiere, scoatere din rădăcini de arbori, puieţi sau lăstari, furt de material lemnos, distrugere de plantaţii, dezastru etc. Legătura de cauzalitate. Între acţiunea sau inacţiunea care constituie elementul material și urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. De cele mai multe ori, din cauza urmării imediate evidente, în cazul infracţiunilor silvice legătura de cauzalitate nu necesită probe speciale, existenţa ei fiind implicită 160 . Latura subiectivă. În majoritatea lor, infracţiunile silvice sunt săvârşite cu intenţie, care poate fi directă sau indirectă. Făptuitorul prevede rezultatul acţiunilor pe care le săvârşeşte şi urmăreşte sau acceptă, după caz, producerea rezultatului socialmente periculos. Faptele de distrugere pot fi comise si din culpă, adică din greşeală, din neatenţie 161 . Asemenea fapte se pedepsesc numai în condiţiile infracţiunii de distrugere din culpă, cum ar fi incendierea unor întinse suprafeţe de păduri sau orice alt asemenea mijloc şi dacă rezultă pericol public. Pentru reţinerea infracţiunilor silvice, textele de lege incriminatoare nu pretind un anumit scop sau mobil. Astfel, va fi pedepsit și cel care taie sau scoate din rădăcini arbori pentru a şi-i însuşi, dar și persoana care săvârşeşte fapta fără un asemenea scop, cum ar fi răzbunarea. 159 I. Măgureanu, Regimul juridic al infracțiunilor silvice, Ed. All Beck, București, 2005, pag. 115; 160 I. Măgureanu, Regimul juridic al infracțiunilor silvice, Ed. All Beck, București, 2005, pag.. 115; 161 G. Antoniu, Șt. Daneș, M. Popa, Codul penal cu explicații suplimentare pe înțelesul tuturor, ED. Tempus, București, 1996, pg. 139; 80 Dispoziţiile legale elaborate de organele competente cu referire la domeniul silvic reglementează cadrul juridic al desfăşurării activităţii silvice, cu scop final ameliorarea patrimoniului silvic, prin păstrarea integrităţii fondului forestier naţional, conservarea biodiversităţii, extinderea suprafeţei pădurilor şi altor forme de vegetaţie forestieră, exploatarea raţională şi legală, prevenirea şi combaterea prejudicierii fondului silvic prin infracţiuni şi contravenţii. Actul normativ de bază pentru domeniul silvic este Legea nr. 46/2008 Codul silvic. În cuprinsul său îşi găsesc reglementarea aspectele privind administrarea, gospodărirea, asigurarea integrităţii şi dezvoltarea fondului forestier naţional, cele privind vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional, fondul cinegetic şi fondul piscicol din apele de munte precum şi răspunderi şi sancţiuni. Cât priveşte această ultimă problematică, în art. 104-114 Codul silvic incriminează infracţiunile silvice, regimul sancţionator, aspecte privind competenţele de constatare şi evaluare a pagubelor. Legea 289/2002 163 reglementează regimul unei componente a vegetaţiei forestiere situate în afara fondului forestier naţional, perdelele forestiere de protecţie. În actul normativ sunt cuprinse aspecte privind identificarea, amplasarea şi înfiinţarea perdelelor forestiere de protecţie, gospodărirea acestora, finanţarea lucrărilor de înfiinţare a Sistemului naţional al perdelelor forestiere de protecţie, iar în cap. VI, „Răspunderi şi sancţiuni". De asemenea, Legea 100/2010 164 reglementează problematica terenurilor degradate, inapte pentru folosinţe agricole precum şi terenurile neproductive, indiferent de forma de proprietate, care pot fi ameliorate prin lucrări de împădurire, în vederea protejării solului, refacerii echilibrului hidrologic şi îmbunătăţirii condiţiilor de mediu. 163 Legea 289/2002 privind perdelele forestiere de protectie, republicata în Monitorul Oficial, Partea I nr 143 din 26 februarie 2014; 164 Legea 100/2010 privind împădurirea terenurilor degradate, publicată în Monitorul Oficial nr. 376 din 7 iunie 2010; 81 Actele normative menţionate mai sus constituie astfel cadrul legal al răspunderii penale pentru infracţiuni săvârşite în domeniul silvic. 2.2.2. Categorii de infracțiuni silvice 2.2.2.1. Infracţiuni privind tăierea şi scoaterea din rădăcini, fără drept, a vegetaţiei forestiere 1. Conceptul legal. În art. 107 din Legea nr. 46/2008 Codul silvic este incriminată infracţiunea silvică cea mai frecvent întâlnită în practica judiciară. 165 Conceptual, fapta constă în tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari, din fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie forestieră, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior sau dacă valoarea pagubei este sub această limită, dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulata a prejudiciului depaseste limita stabilita mai sus. Următoarele prevederi din acelaşi articol reglementează situaţia în care fapta a avut ca urmare o pagubă în valoare de peste 20 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasa pe picior şi, respectiv, o pagubă în valoare de peste 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior. În alineatul 2 al articolului de lege sunt enumerate, limitativ, circumstanţele care imprimă faptei un caracter agravat: a) de o persoană având asupra sa o armă sau o substanţă narcotică ori paralizantă; 165 Cod silvic, art. 107, alin. 1: ” Tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracţiune silvică”; 82 b) fapta săvârşită în timpul nopţii; c) în pădurea situată în arii naturale protejate de interes național d) de personal silvic. 2. Obiectul. Obiectul juridic al infracţiuniii îl reprezintă relaţiile sociale care apără fondul forestier naţional şi vegetaţia forestieră din afara acestuia precum şi relaţiile sociale care asigură menţinerea echilibrului ecologic şi protecţia mediului înconjurător. Ne aflăm aşadar în prezenţa unui obiect juridic specific multiplu. Din conţinutul textelor de lege rezultă şi un obiect material al infracţiunilor, reprezentat de: arbori, puieţi sau lăstari. Într-o accepţiune generală, arborele reprezintă orice plantă cu trunchi înalt şi lemnos şi cu mai multe ramuri şi frunze ce formează o coroană. Nu interesează clasa sau specia din care face parte arborele, după cum nu interesează vârsta, starea de vegetaţie sau alte detalii. Puieţii reprezintă plante lemnoase tinere care se transplantează în altă parte iar lăstarii reprezintă ramuri tinere care se dezvoltă din rădăcina sau tulpina unei plante lemnoase. Potrivit Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 166 , aprobată prin Legea nr. 84/2007, puieţii şi lăstarii reprezintă arbori cu diametrul la colet sub 2 cm. Acelaşi act normativ defineşte şi pomii de Crăciun, ca fiind arbori din speciile brad, molid sau alte răşinoase, cu diametrul la colet cuprins între 2,1 şi 12 cm. După cum se observă, ultimele modificări şi completări ale legislaţiei silvice includ puieţii şi lăstarii în categoria arborilor, diferenţierea fiind realizată de diametrul la colet. 166 Ordonanţa de urgenţă nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora, publicată Monitorul Oficial al României, în vigoare de la 15.11.2006; 85 Este lipsit de relevanţă dacă subiectul pasiv îşi exercită sau nu, în mod corespunzător, prerogativele privind administrarea şi gospodărirea raţională a fondului forestier. Elementul material al infracţiunilor constă în acţiunile de tăiere, rupere, distrugere, degradare sau scoatere din rădăcini a arborilor, puieţilor sau lăstarilor. Infracţiunile se săvârşesc în oricare din cele cinci modalităţi alternative menţionate. Termenii de tăiere, rupere, distrugere, degradare sau scoatere din rădăcini a arborilor, puieţilor, lăstarilor se încadrează, în principiu, în noţiunile mai cuprinzătoare de „stricăciuni"aduse patrimoniului forestier, tăierea fiind o stricăciune totală iar scoaterea din rădăcini fiind o stricăciune reparabilă, în condiţii de replantare a puieţilor sau lăstarilor 171 . Definită la modul general, tăierea constă în acţiunea de a despărţi, de a separa ceva în bucăţi cu ajutorul unui obiect tăios sau prin diferite procedee fizice sau chimice 172 . În sensul dispoziţiilor infracţiunilor silvice, tăierea constă în despărţirea trunchiului arborelui de cioată şi/sau secţionarea trunchiului la diferite dimensiuni precum şi separarea trunchiului de rădăcini în cazul puieţilor sau a ramurilor tinere de rădăcini sau tulpini în cazul lăstarilor. Nu prezintă relevanţă, pentru încadrarea juridică a faptei, uneltele sau instrumentele folosite la tăiere, după cum nu prezintă relevanţă nici înălţimea cioatei sau ciotului, starea de sănătate a arborelui constatată ulterior tăierii sau dacă trunchiul arborelui tăiat a căzut la pământ sau a rămas agăţat în coroana sau coroanele altor arbori. În practica judiciară s-a constatat că uneltele cel mai des folosite pentru tăierea arborilor, puieţilor sau lăstarilor sunt toporul şi ferăstrăul mecanic ori manual. 171 I. Gheorghiu, Apărarea fondului forestier împotriva infracţiunilor şi contravenţiilor, Ed. Ceres, Bucureşti, 1978, pg. 212; 172 Dicţionarul explicativ al limbii române, Ed. Academiei, Bucureşti, 1975; 86 În situaţia în care nu se realizează separarea cioatei de trunchiul arborelui, deşi se constată folosirea instrumentelor de tăiat, nu ne aflăm in situaţia infracţiunilor menţionate anterior ci, eventual, în situaţia tentativei la aceste infracţiuni sau distrugere, în funcţie de scopul urmărit de făptuitor. Scoaterea din rădăcini presupune detaşarea de pământ cu rădăcini cu tot. Modalitatea este mai puţin pretabilă în cazul lăstarilor şi frecvent întâlnită în cazul puieţilor. În activitatea practică se constată însă frecvent şi acţiuni de scoatere din rădăcini a arborilor maturi, prin utilizarea utilajelor de mare putere: tractoare, troliuri etc. La încadrarea juridică a faptei este irelevantă modalitatea de scoatere din rădăcini. Atât tăierea cât şi scoaterea din rădăcini sunt acte de violenţă asupra arborilor, puieţilor sau lăstarilor, pe care le foloseşte făptuitorul, în vederea detaşării sau dezlipirii acestora de terenul pe care se află pădurea etc. 173 . Pentru existenţa infracţiunilor se cere ca tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea sau scoaterea din rădăcini a arborilor, puieţilor sau lăstarilor să se realizeze fără drept, adică să nu constituie exercitarea unui drept sau aducerea la îndeplinire a unei dispoziţii legale. În dicţionarul enciclopedic al limbii române sintagma "fără drept", "fără dreptate", este definită ca acea valoare etică şi juridică, în funcţie de care se aprobă sau se dezaprobă relaţiile si raporturile juridice, normele juridice şi hotărârile organelor de jurisdicţie, într-o epocă şi într-o orânduire date. O faptă se săvârşeşte „fără drept" în situaţia în care făptuitorul nu este în posesia unui titlu legitim care să-1 îndreptăţească la acea conduită. În cazul acestor infracţiuni, condiţia "fără drept", cerută de lege pentru existenţa oricăreia dintre ele, are în vedere lipsa aprobării prealabile pentru tăierea sau scoaterea din rădăcini a arborilor, puieţilor sau lăstarilor, chiar dacă 173 I. Gheorghiu, Apărarea fondului forestier împotriva infracțiunilor și contravențiilor, Ed. Ceres, București, 1978, pag. 91; 87 aceştia sunt situaţi pe terenul făptuitorului. Comportarea făptuitorului este nedreaptă pentru că încalcă prevederile legale care obligă deopotrivă pe proprietarul fondului forestier sau al vegetaţiei forestiere din afara acestuia ori pe orice altă persoană de a exploata fondul forestier în ansamblu, cu respectarea prevederilor legale 174 . Condiţia "fără drept", pentru existenţa infracţiunii, nu are în vedere o pagubă în sens pecuniar cauzată proprietarului ci nerespectarea dispoziţiilor din cap. VIII din Legea nr. 46/2008 Codul silvic privind exploatarea materialului lemnos. Exploatarea produselor lemnoase ale pădurii se face în conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice, a studiilor sumare de amenajare şi a instrucţiunilor privind termenele, modalităţile şi epocile de recoltare, scoatere şi transport a materialului lemnos, emise de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură. Pe lângă condiţia ca tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea sau scoaterea din rădăcini a arborilor, puieţilor sau lăstarilor să fie efectuate fără drept, existenţa infracţiunilor este legată şi de îndeplinirea alternativă a uneia din următoarelor condiţii: a) valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior; 175 b) valoarea pagubei este sub limita prevăzută la litera a), dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de un an; 176 c) fapta a avut ca urmare o pagubă în valoare de peste 20 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasa pe picior şi, 174 Gh. Voinea, Din nou despre încriminările din Codul silvic, Revista de drept penal nr. 4/1998, pag. 64; 175 Cod silvic, art. 107, alin. 1 (a); 176 Cod silvic, art. 107, alin. 1 (b); 90 Din moment ce legea nu distinge, adică nu precizează în mod explicit şi expres că repetabilitatea este îndeplinită numai atunci când faptele, în materialitatea lor, sunt de acelaşi fel, nici noi nu putem distinge 180 In sprijinul acestei teze poate fi invocat principiul "Ubi lex non distinquit nec nos distinguere debemus" 181 . Practica judiciară a avansat şi consacrat această opinie. Astfel, în reglementările anterioare: Legea nr. 3/1962 şi Legea nr. 2/1987 în care incriminările, ca şi în actuala legislaţie erau condiţionate de aceleaşi elemente alternative de valoare a pagubelor sau repetabilitate a faptelor, Plenul Tribunalului Suprem a statuat, prin Decizia de îndrumare nr. 7/1972, că săvârşirea repetată a oricărei dintre activităţile incriminate, prin care s-a produs o pagubă sub limita valorică cerută de textul incriminator, constituie infracţiune indiferent dacă în materialitatea lor aceste activităţi sunt sau nu identice. Plenul Tribunalului Suprem şi-a motivat acest punct de vedere tocmai pe argumentul că a cere ca faptele sa fie identice, ar însemna să se adauge şi a treia condiţie, neprevăzută de lege. În Legea nr. 46/2008 Codul silvic, condiţia alternativă a repetabilităţii o găsim numai la infracţiunile prevăzute de art. 107 alin. 1 şi art. 109 alin. 1, ce incriminează tăierea şi furtul de arbori, nu şi la infracţiunea prevăzută de art. 108, ce incriminează distrugerea sau vătămarea de arbori, puieţi sau lăstari prin păşunare şi, ca atare, nu excludem categoric teza că faptele trebuie să fie, dacă nu identice, cel puţin din sfera indicată în textele incriminatoare, care cer această condiţie alternativă de repetabilitate 182 . Astfel, dacă nu se cere ca o faptă de tăiere cu prejudiciul subvaloric să constituie infracţiune numai dacă a fost precedată tot de o faptă de tăiere sau dacă, o faptă de furt cu prejudiciul subvaloric, să constituie infracţiune numai dacă a fost precedată tot de o faptă de furt de arbori, este îndeplinită condiţia când fapta de tăiere a fost urmată de fapta 180 Gh. Voinea, Discuţii rpivind încriminările din Codul silvic, Dreptul, nr.11/1998, pg. 88; 181 Acolo unde legea nu distinge, noi trebuie să distingem; 182 Cod silvic, art. 107 alin. 1 şi art. 109 alin. 1; 91 de furt sau invers, bineînţeles îndeplinind condiţia subvalorii, şi fiind considerată infracţiune ultima faptă, în ordinea lor cronologică, prima fiind considerată contravenţie 183 . Art. 107 alin. 2 din Legea nr. 46/2008 Codul silvic conţine, cum am arătat, unele circumstanţe, enumerate limitativ de legiuitor, care imprimă faptei un caracter agravat. Agravanta privind săvârşirea faptei în timpul nopţii, prevăzută la litera b), este socotită de mai mare pericol deoarece cresc posibilităţile făptuitorului de a- şi realiza infracţiunea şi de a se îndepărta în mai mare siguranţă de la locul faptei 184 . Prin "timpul nopţii" se înţelege timpul când întunericul este efectiv instalat. Aceasta este o chestiune de fapt care se apreciază judiciar, în funcţie de particularităţile vremii şi a ale locului în care fapta se săvârşeşte. Amurgul nu face parte din noapte (întunericul nu s-a instalat, atenţia oamenilor nu este influenţată de noapte), pe când zorile da (întunericul mai persistă şi mai ales pentru că trecerea de la starea de somn la cea de activitate cotidiană influenţează capacitatea de atenţie a oamenilor). Când o parte din actele de executare a infracţiunii se situează în timpul nopţii, întreaga activitate va fi calificată în baza alin. 2 litera b) 185 . În aprecierea agravantei trebuie să se ţină cont de fiecare situaţie în parte, având în vedere că, în funcţie de anotimp , la aceeaşi oră o faptă poate fi săvârşită atât pe timp de zi cât şi pe timp de noapte. Agravanta există indiferent dacă făptuitorul a profitat sau nu de „timpul nopţii" şi indiferent dacă acel loc era luminat sau nu. Forma agravată „în timpul nopţii" nu subzistă decât în cazul în care fapta a fost săvârşită noaptea, nu şi în alte situaţii în care s-a profitat de întuneric, cum ar fi în timpul unei eclipse totale de soare 186 . 183 Gh. Voinea, Discuții privind încriminările din Codul silvic, Revista Dreptul nr. 11/1998, pag. 94; 184 O. Loghin, A. Filipaș, Drept penal. Partea specială, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1983, pag. 115; 185 O. Loghin, A. Filipaș, Drept penal. Partea specială, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1983, pag. 115;; 92 De asemenea, agravanta nu se poate reţine când acţiunea de tăiere s-a realizat pe timpul zilei şi numai transportul materialelor lemnoase s-a făcut în timpul nopţii, întrucât infracţiunea se consumase deja în timpul zilei. Caracterul agravat al faptei de tăiere sau scoatere din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din ariile protejate constă în faptul că este prejudiciat patrimoniul natural şi este afectată însăşi conservarea şi utilizarea durabilă a acestuia. În privinţa raportului acestei infracţiuni cu altele, opinăm că există concurs între infracţiunile prevăzute de art. 107 şi art. 109 din Legea nr. 46/2008 Codul silvic 187 . În cazul acestor infracţiuni există un raport de la mijloc la scop, tăierea sau scoaterea din rădăcini fiind indispensabilă pentru comiterea furtului, atunci când arborii, puieţii sau lăstarii se află pe picior. Este necesar însă ca actele materiale care compun latura obiectivă a fiecărei infracţiuni să fi fost săvârşite de una şi aceeaşi persoană, fără a interesa dacă faptele au fost comise la un interval de timp mai scurt sau mai lung. Este posibil ca tăierea sau scoaterea din rădăcini să fie în concurs cu o tentativă la furt, dacă cel care a tăiat sau scos din rădăcini arbori, puieţi sau lăstari nu a reuşit să îi însuşească imediat din motive independente de voinţa sa. Într-o opinie, care neagă posibilitatea concursului real între cele două infracţiuni, se susţine că există o identitate de prejudiciu, atunci când tăierea sau scoaterea din rădăcini şi furtul sunt săvârşite de una şi aceeaşi persoană, iar vegetaţia care face obiectul celor două infracţiuni este aceeaşi. Se ştie însă, că urmarea imediată nu trebuie identificată numai cu rezultatul, aşa cum se consideră uneori, deoarece este doar o formă sub care acesta se poate prezenta, ea putând fi şi sub forma unei stări de pericol 188 . 186 N. Conea, Discuţii în legătură cu forma calificată a furtului desăvârşit în timpul nopţii, Dreptul nr. 1/1996, pg. 111-116, pg. 133; 187 Tribunalul Suprem, Secţia penală, Decizia nr. 7/1972; 188 Matei Basarab, Drept penal, partea generală, Vol. I, Ed. Lumina Lex, pg. 158-161; 95 fondului forestier national” dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior sau dacă valoarea pagubei este sub această limită, dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a prejudiciului depășește limita stabilită mai sus 191 . Următoarele prevederi din acelaşi articol reglementează situaţia în care fapta a avut ca urmare o pagubă în valoare de peste 20 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior şi, respectiv, o pagubă în valoare de peste 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior. 192 În alineatul 2, art. 109 din actul normativ menţionat face trimitere la împrejurările, care dau faptelor un caracter agravat şi care atrag o majorare a pedepsei. 193 Cu ocazia prezentării infracţiunilor din subcapitolul 2.2.2.1 „Infracţiuni privind tăierea şi scoaterea din rădăcini, fără drept, de vegetaţie forestieră", au fost analizate o serie de aspecte care se regăsesc şi în conţinutul infracţiunii încriminate de art. 109 din Legea nr. 46/2008 Codul silvic. Numai în măsura în care apar elemente specifice acestea vor face obiectul unei noi abordări. 2.Obiectul. Infracţiunea reglementată de art. 109 din Legea nr. 46/2008 Codul silvic are ca obiect juridic relaţiile sociale care, pentru normala lor evoluţie, presupun respectarea posesiei sau detenţiei bunurilor mobile ce fac parte din fondul forestier naţional sau vegetaţia forestieră aflată în afara acestuia, dar sunt supuse prevederilor Codului silvic, indiferent de felul proprietăţii şi titularul acestora, ca factor principal al mediului înconjurător. 191 Cod Silvic, art. 109, alin. 1 lit. (a)-(d); 192 Cod silvic, art. 109, alin. 1 lit. (c), (d); 193 „a)săvârşirea faptei de o persoana avand asupra sa o arma sau o substanta narcotica sau paralizanta; b)săvârşirea faptei în timpul nopţii; c)săvârşirea faptei în arii naturale protejate de interes național; d)de personal silvic.” 96 Incriminarea protejează numai situaţia de fapt, apartenenţa fizică a unui bun mobil la un anumit patrimoniu 194 . Art. 109 din Legea nr. 46/2008 Codul silvic constituie un mijloc de drept penal pentru ocrotirea posesiei, indiferent de natura sa, licită sau ilicită, care este aplicabil numai în cazul atingerilor aduse patrimoniului silvic prin sustragerea unor bunuri: arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori de arbori puieţi sau lăstari tăiaţi sau scoşi din rădăcini. Când posesia mobilului a fost pierdută datorită altor cauze, posesorul are la îndemână o acţiune în restituire sau o acţiune în despăgubiri, în cadrul unui proces civil 195 . Obiectul material îl reprezintă arbori doborâţi de fenomene naturale, arbori rupţi de fenomene naturale precum şi arbori, puieţi sau lăstari tăiaţi sau scoşi din rădăcini. Arborii doborâţi de fenomene naturale sunt arborii care şi-au pierdut ţinuta verticală, cu sau fără smulgerea rădăcinii din pământ şi păstrarea integrităţii tulpinii iar arborii rupţi de fenomene naturale sunt arborii a căror trunchi (tulpină) a fost rupt, la orice distanţă de pământ, cioata rămasă păstrându-şi poziţia. Nu prezintă importanţă pentru încadrarea juridică a faptei dacă arborii, puieţii sau lăstarii au fost tăiaţi sau scoşi din rădăcini cu respectarea dispoziţiilor legale sau fără drept. Condiţia obligatorie pentru existenţa infracţiunii este însă ca arborii doborâţi sau rupţi de fenomene natural precum şi arborii, puieţii sau lăstarii, tăiaţi sau scoşi din rădăcini, să facă parte din fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie forestiera situate în afara acestuia. 3.Subiectul. În principiu, subiectul activ este necircumstanţiat, putând fi orice persoană. 194 O. Loghin, A. Filipaș, Drept penal. Partea specială, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1983, pag. 101; 195 O. Loghin, A. Filipaș, Drept penal. Partea specială, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1983, pag. 101; 97 Având în vedere că infracţiunea se săvârşeşte prin furt, iar furtul presupune la rândul lui, fapta de luare a unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-1 însuşi pe nedrept, este exclusă săvârşirea infracţiunii de către proprietarul bunului mobil, cu excepţia situaţiei potrivit căreia, „Fapta constituie furt, chiar dacă bunul aparţine în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvârşirii, acel bun se afla în posesia sau deţinerea legitimă a altei persoane" 196 . În consecinţă, proprietarul arborilor doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori a arborilor, puieţilor sau lăstarilor care au fost tăiaţi sau scoşi din rădăcini, cu sau fără drept, de către acesta ori de alte persoane, din păduri, perdele forestiere, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin prin lucrări de împădurire și din vegetația forestieră din afara fondului forestier național, precum și al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier național, nu poate fi subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 109 alin. 1 din Codul silvic 197 . Participaţia penală este posibilă. Împrejurările în care fapta este săvârşită de o persoană având asupra sa o armă sau o substanță narcotică sau paralizantă, constituie o formă agravată a infracţiunii prevăzute de art. 109 din Legea nr. 46/2008. Specificul acesteia a fost analizat în subcapitolul anterior. Conform art. 109 din Legea nr. 46/2008 Codul silvic, constituie agravantă şi săvârşirea furtului în condiţiile art. 109 din actul normativ, de către personalul silvic. În astfel de situaţii subiectul devine calificat. 4. Latura obiectivă. Pentru a putea vorbi despre infracţiunea prevăzută de art. 109 din Legea nr. 46/2008 Codul silvic, este necesară ca situaţie premisă, existenţa arborilor doborâţi sau rupţi de fenomene naturale, ori a arborilor, 196 Cod penal, art. 228, alin. 2; 197 V. Păvăleanu, Aspecte teoretice privind infracţiunile prevăzute în noul Cod silvic, Dreptul nr. 9/1997, p. 83;